Treceți la conținutul principal

O traducere pierdută


"Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia." (Aristotel)

Vă povesteam eu în postările trecute de cum limbile străine devin din ce în ce mai importante și pătrund în viețile noastre aproape pe nesimțite, devenind parte din cultura secolului XXI. Ei bine, pentru că totul se mișcă cu așa o mare viteză, nu toți ne putem adapta ritmului alert al noii societăți, drept pentru care în anumite situații avem nevoie de specialiști care să ne ajute cu deslușirea tainelor limbilor străine.

Astfel de specialiști sunt și cei de la Agenția de traduceri Swiss Solutions! Pentru ei traducerile sunt floare la ureche, ușurând astfel cu mult viața clienților mai puțin inițiați în tainele limbilor străine.

Primul pas este să le ceri o estimare de preț pe traducere, apoi totul curge de la sine, rezultatul final fiind unul spectaculos de bun!

Desigur, poate că mulți dintre voi vă întrebați de ce să apelați la specialiști când internetul abundă de tehnici și alte aplicații ce afirmă că vă pot ajuta în a vă traduce documentele (sau certe texte) cu o acuratețe de până la 100%.

Să ne gândim că aveți de făcut o recenzie sau un text pentru o revistă, în engleză și pur și simplu nu aveți inspirație. Google translate este la îndemână și optați să îl utilizați... rezultatul pentu o propoziție simplă este următorul:


Să presupunem că nu te pricepi prea bine la engleză și consideri că totul este tradus perfect și trimiți textul către revistă. Desigur, recenzia ta nu este publicată, primești chiar un feedbak negativ, iar tu te întrebi oare de ce?

Așadar, nu mai bine evităm situațiile dramatice, traduceriile făcute după ureche și textele ciopârțite!? Să chemăm pe cineva în ajutor, cineva profi și cu experiență nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj și responsabilitate.

Astfel evităm situațiile neplăcute, nervii și feedback-urile negative. Ne păstrăm profesionalismul și câștigăm timp.

Zic să facem pierdută tracucerea aceea de pe google și să îi lăsăm pe experți să își facă treaba. O traducere pierdută, o recenzie salvată!

Ce spuneț, data viitoare apelați la o agenție de traduceri?!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Comentarii

  1. Daca doresti sa fii considerat un profesionist e musai sa apelezi tot la profesionisti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca nu stii ceva este foarte bine sa apelezi la un specialist.

    RăspundețiȘtergere
  3. Desigur ca este important sa ai niste acte bine traduse, aici nu sunt luate in seama traducerile daca nu au stampila traducatoorului cerificat, dar pentru uzul personal .... e bun si Google! :))
    Desigur ca daca ma hotarasc sa scriu o carte in engleza apelez la traducator! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa pentru uz personal, cu siguranta nu dauneaza sfantul Google. In cazul in care avem nevoie de ele pentru situatii sa le spunem oficiale, atunci clar trebuie sa apelam la profesionisti! :)

      Ștergere
  4. O traducere facuta de profesionisti e de recomandat si nu numai pentru acte .

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu siguranta as apela la niste profesionisti...merge si Google-ul dar doar asa pentru cautarea unui cuvant in traducere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Ma bucur ca ai citit articolul si ti-ai facut timp sa comentezi.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...

File de iubire

Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...