Amalia Marinescu Blog

Și trece trenul copilăriei și nu se oprește decât la vămile cerului. ( I. Caragea) Cartea aceasta își așteaptă cuminte recenzia încă de anul trecut. Acum, iată că i-a venit și ei rândul. Dar așteptarea a meritat, pentru că este o carte #mustread.  Atunci când am primit-o de la cei de la  Târgul Cărții  m-am apucat imediat să o citesc! Și mi-a plăcut enorom- aș spune chiar mai presus de cuvinte. Poate din această cauză mi-a trebuit un an ca să pot vorbi despre ea.  Pentru a înțelege mai bine romanul, este important să lămurim ce înseamnă această mișcare Orphan Train. Între anii 1854-1929 în America, copii abandonați, orfani, ai străzii etc. erau "strânși" din zonele aglomerate și din orașe și trimiși cu trenurile (cu precădere spre Midwest) către familii adoptive, părinți sociali etc.  În acest interval de timp, se aproximează că ar fi fost transportați aproximativ 200000 de copii. Trenul orfanilor, de Christine Kline povestește despre a

  "Beau de la răsăritul lunii până la răsăritul soarelui când, de fapt, nu aparțineau nici nopții, cum nu aparțineau nici zilei. Erau pierduți în timp, cum erau pierduți în toate." "Dragostea e un pod Sonja. Dar, din păcate, există unele greutăți la care podurile nu rezistă și se rup." Richard Flanagan (1961)  este un scriitor australian, de origine irlandeză. În 1849 familia sa stabilindu-se  în Tasmania. La vârsta de 16 ani și-a întrerupt studiile și s-a angajat. În prezent este absolvent al Worcester College, cu specializare istorie. Este căsătorit, locuiește în Hobart , Tasmania (unde se petrece și acțiunea din romanul de față) și a publicat aproximativ 6 romane.  "Oamenii beau nu ca să se bucure de prezent, ci dintr-un motiv mult mai presant, din dorința de a uita trecutul și a nega viitorul. Destinația lor nu era plăcerea, cu uitarea, și voiau să ajungă acolo cât mai curând posibil." Să bați din palme cu o

"De departe se auzi un șuerat de tren. Ea îi aruncă o ultimă privire. O clipă, el avu senzația că vrea să-l întrebe ceva despre viața lui, despre ce a făcut de când nu se mai văzuseră sau unde avea de gând să se ducă acum.  Pentru că mai erau atât de multe de spus...."  Soldatul iernii a apătu în 2019 în colecția Babel a Editurii Nemira și a fost una dintre cărțile pe care mi-am dorit-o foarte mult. Cumva intuiția îmi spunea că ar fi un roman de-a dreptul deosebit și mă bucur că nici de această dată nu m-a dezamăgit. Acțiunea se petrece în timpul Primului Război Mondial și îl are în prim-plan pe tânărul Lucius, un student la medicină, ce plin de eroism se oferă voluntar și devine medic de război pe Frontul de Est .  Povestea ne poartă de la Viena prin Carpați, pe un front destul de aproape de granițele României (acțiunea totuși nu se dezvășoară în țara noastră- ne putem face însă o idee despre cum arătau și fronturile de aici).  În micul sătu