duminică, 24 martie 2019

Aventuri pe 4 roți

"Călătoritul te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor. (I. Battuta)"


Mândră posesoare de carnet auto, cu o vastă experiență în (ne)condus de mai bine de 4 ani, mareeee amatoare de călătorii și peripeții, de excursii și drumeții; cu mențiunea că doar din dreapta șoferului!

Iar dacă la excursia pe patru roți mai adăugăm și un strop de aventură și puține palpitații, atunci excursia e perfectă. Căci, pentru noi, contrar credințelor populare, o vacanță reușită înseamnă și peripeții de neuitat! 

Și în acest sens stau mărturie cele mai palpitante două mini aventuri pe meleaguri româno-bulgare alături de soțul meu și cel mai bun prieten al nostru, la bordul celei mai simpăticuțe mașinuțe.

Prima aventură, cea spre Bulgaria, mi-a dat cele mai multe palpitații, când după cam o oră de la plecare i-am văzut pe băieți aruncându-și priviri suspecte, mașina încetinind-încetinind-incetinind.... ca mai apoi să ne oprim la câțiva metrii de o benzinărie.

Obișnuită cu aventurile din anii 90 trăite alături de părinții mei, deja mă gândeam cum putem face rost de cârlige de remorcare ...



Din fericire traumele mele nouăzeciste s-au dovedit nefondate, iar singura pană a mașinuții noastre a fost cea de benzină și cafea (cea din urmă pentru noi).

După ce băieții s-au distrat copios pe seama mea, am pornit veseli la drum, să ne bucurăm de o frumoasă zi de toamnă, în excursia noastră spre castelul Reginei Maria. 

Ajunși în Bulgaria însă ne-a amintit de legenda urbană a disparițiilor mașinuțelor ca prin magie și tare am stat cu grijă cât ne-am plimbat și-am admirat frumusețiele din jur. Din fericire, hârbul nostru a atras doar priviri de compătimire; ceea ce făcea probabil ca hoții legendari eventual să ne lase o mașină mai bună în schimb, nu să o fure! 

Și cum se cam însera, am pornit-o înapoi spre țară, dar haioși și temerari am decis să o luăm pe un alt drum... fără hartă-n torpedou. Mare, mare greșeală, voi să nu faceți așa ceva! Dacă la drum plecați, să aveți la voi hartă ori gps, prin ciulini și alte țări să nu vă rătăciți, de drumuri cu hârtopi să vă feriți.


Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul și din toate-nvață, e musai-musai să vă spun și de o altă drumeție, spre marea Cetate a Devei.

Cum aceasta a fost anunțată, ca o doamnă cochetă, m-am pregătit din timp cu tot ce-i necesar pentru o excursie mai lungă: haine, încălțări, lenjerie, cosmetice, parfumuri, mâncare și cedeți-mă nu mai vreți să mai continui... și cum și spre Deva am plecat mai mulți, când să ne punem bagajele: hop! Fără spațiu... tare mi-aș mai fi dorit o cutie portbagaj. Asta ca să nu fiu nevoită să renunț la minunatele mele valize, doldora cu bunătăți... măcar drumul a meritat!


Și micul ocul spre Arboretumul Simeria, un loc de vis și de-a dreptul special, pe care cu mare drag vă sfătuiesc să îl vizitați!


Doar că șoferul nostru se simte mult mai în largul său la volan, pe drumurile asfaltate ale patriei, nu pe cărări neumblate, cu frunze arămii.


L-am consolat cu drag, ca mai apoi să putem porni în trombă, victoriși spre Deva- pe cărări asfaltate, desigur.

Spre șosele camarazi!!



P.S. Și cât noi studiam anatomia frunzelor, structura urmelor de animale și a fenomenelor naturii, șoferul nostru se documenta temeinic pe autogedal.ro, ca următoarele drumeții să fie mai safe.

Și cât eu search-uiam pe site-uri după podoabe și bijuterii, băieții se documentau temeinic despre ce super-accesorii să mai cumpere pentru mașină.

Dar nu prea multe, că nu vrem să fie mașinuța prea super-sonică- doar mai vrem ceva peripeții. Să avem și la anu ce povesti!

Dacă voi vă vreți mai safe, mai dotați și aranjați, accesorii pentru mașini căutați și la drum apucați! 



Probă scrisă pentru Super Blog 2019, ediția de primăvară.

joi, 21 martie 2019

Căsuța noastră

Căsuța noastră cuibușor cu nebunii
Ne așteaptă într-o zi
Cu drag s-o construim
Cu materiale premium s-o 'mpodobim


Și cu încântare să o iubim
Fericiți în grădina cu glicin să fim
Anual s-o văruim
Și cu blană de pisoi să o drăgălim


Căci motanul va fi rege
Peste living și budoar
Pe pernuțe de cașmir va dormi
Și pe mobila de fag ghiarele-ș va ascuți


Să fim premium din prima zi până-n ultima
Cu materiale chic de la Casa de Comenzi
Bănuți să economisim
Și dragonul blănos să-l putem hrăni.



Chestiunea casei de vis a fost dezbătută și extradezbătută, visul unei căsuțe mici și cochete deja este extra-consumat, dar speranța că la un moment dat în viață o să ne bucurăm de devenirea în realitate a visului rămâne. Acum, desigur, ceva mai cert că o să se întâmple pe la 80 de ani, cu vreo 2 zile înainte să trecem la somnul cel veșnic, ori într-o viață paralelă, dar nu-țj aduce anul ce-ți aduce ceasul, așa că.... cine știe!?

Rămân la ideea că pentru noi casa ideală, cea construită cu materiale premium la prețuri prietenoase (că doar vrem să ne putem hrăni motanul) trebuie să aibă musai-musai o grădină cu glicin și liliac, narcise și lalele, trandafiri și hortensii, meri și smochini și pavaj Arte, pentru acrobațiile artistice ale motanului la vânătoarea (eșuată) de vrăbii și insecte.

Iar când vine despre uși, clar mizăm pe ușile de interior Porta Doors, pentr-un plus de siguranță și securitate la asediul blănurilor.

Și dacă tot mergem pe premium, premium vom fi pân la capăt, motiv pentru care, clar, dăm cu var d-interior Caparol!

Premium va fi toată casa, de la cei ce-o locuiesc (motanul mai ales), până la materiale, flori și alte zorzoane. Căci premium nu e doar așa, un fel de-a zice, e o stare sufletească și o calitate aparte. Tot ce-i premium e făcut ca să dureze, place ochiului și minții, sufletul îl măgulește și casa o cucerește.

Premium înseamnă calitate, rezistență, asumare! Căci să-ți construiești o casă nu e o treabă oarecare; înseamnă implicare, muncă multă, decorare, cheltuială și dorință de a pune bazele unui trai de-o viață.

E nevoie de iubire, de speranță și desigur, fără doar și poate de materiale bune, rezistente și ochioase. Dar și de oameni buni care să te-ajute bine cu tot ce ai tu trebuință, fără să te jefuiască și portofelul să ți-l golească. Oameni și echipe bune, ca cei de la  vindem-ieftin. ro, Casa de Comenzi, ce îți vin în ajutor cu produse premium la prețuri prietenoase, spaima de falimentare să îți îmblânzească și visu să-ți împlinească.

Așadar, de ești ca noi și deja și-ai creionat casa ce mult ți-o dorești, dă un search pe casa de comenzi, fă o listă generoasă cu tot ce-ți dorești și de mâine vesel, visul poți să-ți împlinești.


Postare scrisă pentru Super Blog 2019, ediția de primăvară.

marți, 19 martie 2019

Happy pizza day!

"Descoperirea unui nou fel de mâncare face omul mult mai fericit decât descoperirea unei noi stele. (A. Brillat-Savarin)"



Brillat-Savarin are cu certitudine dreptate, cel puțin în cazul nostru, dar aș îndrăzni să adaug că fericirea noastră vine din găsirea unui nou loc unde să ne bucurăm de o pizza bună: Dodo Pizza!

Și indiferent că suntem în căutarea unui locșor drăguț în care să ne întâlnim, fie că suntem pe grabă și vrem să sărbătorim acasă și vrem o livrare pizza rapidă, Dodo ne stă la îndemână.

Și vă spun și un secret, am un local Dodo Pizza lângă locul de muncă și în fiecare luni mă bucur de o felie aburindă, aromată și extreeeeeem de savuroasă din felul nostru preferat: prosciutto & funghi.


Dar trebuie să vă mai mărturisesc ceva: când vine vorba de pizza, ne leagă o adevărată poveste de acest fel savuros de mâncare! 

Prima întâlnire- am împărțit o pizza și vă jur, a fost cea mai gustoasă mâncată de noi până atunci. Prima chirie- obosiți, prăfuiți și fericiți- am sărbătorit cu cea mai mare pizza văzută de noi, direct de pe jos, fără tacâmuri, fără șervețele, doar cu o salată verde uriașă alături, o bere bună și fericire 100% autentică.

Prima vacanță împreună- marcată de o pizza dolofană, caldă ca o zi toridă de vară și crocană foc!

Prima noapte nebună în București petrecută alături de prieteni- livrare pizza București, chec pufos de acasă și râsete și voie-bună până-n zori. 

Și noroc că avem numărul de la Dodo Pizza pe apelare rapidă, ca ori de câte ori avem de sărbătorit o prima oară să apelăm la serviciile lor de livrare super rapidă.

Nu ne calicim, ne place să împărțim: o feliuță eu, o feliuță el, o mini-feliuță și felina, căci în micile plăceri stau marile bucurii. Sau cel puțin noi așa credem, căci, asemenea madlenei lui Proust, aroma îmbătătoare de pizza ne stârnește cele mai frumoase amintiri de ale lui prima dată.


Unde mai punem că de când ne-au prins obiceiul, dragii noștrii prieteni de acum știu foarte bine că orice prima dată cere o super pizza de la super Dodo Pizza. Și ne place pentru că sunt serioși, livrează repede comenzile și au un concept unic- așa cum ne place și nouă să credem că suntem.

Și vă mai spun un secret, cel mai mare secret al nostru de fapt (legat de comenzile la Dodo Pizza): aceștia au un concept unic, de bucătărie deschisă. Asta înseamnă că fie că mergi direct la ei în local ori comanzi o pizza, poți să vezi live cum îți este preparată comanda. Iar pentru micii paranoici (așa, ca mine), să vezi exact cum se gătește ceea ce îți comanzi e o mană cerească.

Iar uneori, când pofta e prea mare și stomăcelul cere cu disperare o felie de răsfăț, găsim noi un motiv de prima dată și ne comandăm pizza preferată. Așa că nu mai stați pe gânduri, orice minut e un bun pretext de sărbătoare și răsfățați-vă cu o savuroasă felie de fericire.

Noi am încheiat pe ziua de azi și fugim să ne savurăm micuța porție de mare fericire! Voi ce mai așteptați?!


Articol scris pentru Super Blog 2019, ediția de primăvară.

luni, 18 martie 2019

Recenzie Fiica ceasornicarului de Kate Morton

"Gelozia e un fel de ură împachetată frumos. (T. Dume)"



Așteptam acest roman mai ceva ca pe pâine caldă, iar atunci când l-am primit în dar de mărțișor am fost în culmea fericirii! În primul rând că puteam în sfârșit să mă delectez cu un nou roman și în al doilea rând că astfel îmi reîntregeam colecția #2019booksforsoul!

Pot spune că așteptarea a meritat, căci dintre toate romanele scrise de Kate Morton (și citite de mine până acum), Fiica ceasornicarului este de departe preferata mea. Aș merge chiar atât de departe încât să afirm că pe 2019 va rămâne cartea mea de suflet.

Cum ne-a obișnuit până acum, Kate Morton împarte acțiunea pe 3 planuri, pe axa prezent și trecut, prezentat din prisma a trei personaje feminine, ce oarecum devin personaje principale în povestea fiecăreia.

Subiectul central, dacă îl putem numi așa, este povestea de dragoste dintre Edward Radcliffe și Lily. Pictor talentat, dar a cărui carieră se sfârșește brusc atunci când logodnica îi este ucisă, iar muza ce îi inspira cele mai frumoase tablouri fuge cu diamantul familiei, Edward sfârșește tragic; ucis fiind de inimă albastră.

Elodie, cea prin intermediul căreia prezentul se țese cu trecutul este cea care reușește să pună cap la cap piesele puzzelului acelor întâmplări ale verii fatidice a lui 1862...

Birchwood Manor, locul ce aduce toate personajele împreună, casa misterioasă în care viitorului lui Edward Radcliffe s-a curmat brusc, un grup de prieteni ce ascund un secret teribil.

Iar rezolvarea misterului se află în mâna câtorva personaje esențiale: un prieten arogant și înfumurat, o logodnică dezamăgită și posesivitatea unei surori... 

Ce resorturi, emoții și indecizii se pot ascunde în spatele unei crime teribile, cum poate pierderea dragostei să curme un destin și cum un singur loc poate atrage ca un magnet o serie de evenimente mai mult sau mai puțin fericite.

Vă recomand din toată inima romanul Fiica ceasornicarului de Kate Morton, un roman atât de bine scris încât te va face să îți pui întrebări și să lansezi scenerii mult timp după ce ai întors și ultima pagină. 



Informații Fiica Ceasornicarului de Kate Morton

Ed. Humanitas
Colecția Raftul Denisei
Preț aprox 40 lei
Nr. pag. 496
Public țintă 17+
Nota mea 10 + infinit

duminică, 17 martie 2019

Casa viitorului

"Home isn't a place, is a feeling."







Știți deja că îmi place să vorbesc despre emoții, despre trăiri, sentimente și tot ce-i nou și util! Iar acum a venit rândul celui mai interesant proiect ivit pe piața românească: casa nZEB.

Vă întrebați poate ce e casa nZEB? Ei bine, mai pe largă, înseamnă nearly zero energy building- mai pe românește, o casă cu un consum aproape zero (de energie, desigur).

Cum, nu a-ți auzit până acum de așa ceva?!? Nici eu, dar orice om interesat de proiecte de case e musai-musai să se intereseze de așa ceva, căci casa activă este casa viitorului!

Și cum una dintre dorințele mele e să avem o căsuță micuță, drăguță și cochetă, recunosc că m-am informat cu privire la ce înseamnă casa activă și asupra modului în care poate să ne schimbe sau influențeze stilul de viață.

În primul rând o astfel de casă poate fi amplasată oriunde, este prietenoasă cu mediul având o amprentă de carbon minimă, oferă confort ridicat pentru toți cei ce-i locuiesc sub acoperiș, respectă mediul înconjurător, ceea ce este foarte important pentru noi, căci iubim enorm natura.

Plus că aerul din interiorul unei astfel de case este pur, căci este construită într-o asemenea manieră încât nu păstrează deloc aerul viciat, făcând-o extrem de potrivită pentru copilași sau/și animăluțe, dar și pentru persoane alergice.

Recunosc, noua ne-ar plăcea o căsuță, nu un apartament, cu o curticică mică și multe-multe flori, dar și un liliac, glicin, un mic arbust de agriș și 1-2 pomi fructiferi. Dar grădina cu flori (hortensii, lalele, narcise, trandafiri cățărători, zambile și o mulțime de nebunii) e neapar să existe, pentru blănosul nostru drag, mare amator de vânat insecte. Și desigur, parcela cu plante aromatice: lavandă, mentă, busuioc, pentru fluturei veseli și ceaiuri gustoase pe timp de iarnă...

Unde mai pui că putând fi amplasată oriunde, nu o sa trebuiască să ne batem prea tare capul cu acest aspect, ci doar să ne bucurăm de aerul neviciat din interiorul ei, de consumul redus de energie și confortul pe care îl poate oferi. 

Astfel, cu mai mult spațiu, o bucățică caleidoscopică de grădină și camere pentru toți, cum să nu ne fie schimbată complet viața?! În bine, desigur. 

Unde mai punem că facturile fiind de aproape 10 ori mai mic față de o casă tradițională, cu bănuții economisiți am putea să călătorim mai mult, iar asta cu siguranță ne-ar schimba viața în bine.

Așa că nu știu voi, dar noi ne-am cam hotărât- ne dorim casa viitorului. Mai așteptăm doar banii prezentului!



Articol scris pentru Super Blog ediția de primăvara, 2019.

joi, 14 martie 2019

Puterea lui mulțumesc

"Nu contează cât dăruieși, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești. (Maica Tereza)"



În timpul facultății unul dintre profesorii noștrii a ținut morțiș să sublinieze faptul că uneori, în viață, cele mai frumoase amintiri, cele mai neașteptate daruri și cele mai memorabile povești le primim ca prin magie de la... străini! Mai târziu, prin anii de practică, un astfel de străin mi-a subliniat importanța și puterea lui mulțumesc.

Două lucruri aparent banale, dar care combinate ne schimbă viața în cele mai minunate, misterioase și incredibile feluri cu putință! Amintindu-ne să le mulțumim celor care ne fac bine, de fapt ne amintim nouă de cât de norocoși suntem, câte lucruri minunate ni se întâmplă și că nu toate ni se cuvin.... Mulâumind prin mici gesturi, fapte sau cadouri împărțim bucurie, speranță și creionăm amintiri.

Iar un astfel de străin (desigur, acum nu mai face parte din această categorie) este soțul meu. Un dar prețios trimis de câtre Univers, un om deosebit, cald și răbdător (exact opusul meu), care reușește să mă surprindă constant, aducându-mi zâmbetul pe buze chiar și când cred că nu mai e posibil.

Deși lesne aș putea afirma că orice moment petrecut alăturid e el este o experiență memorabilă, cu siguranță dacă ar fi să o aleg pe cea mai cea, atunci votez pentru cererea în căsătorie; oricât de clișeistic ar fi asta. 

După cum îi este caracteristic, a pregătit totul în cel mai mic detaliu: de la traseul excursiei, la locul în care urma să pună marea întrebare, la inelul drăgălaș și micul cadou de după: o caricatură ce avea să imortalizeze clipa.


Acel 1 decembrie 2016 a fost cu adevărat special, un moment suspendat în timp ce a contribuit la devenirea noastră de acum: îndrăgostiți, hărnicuți, veseli și zen! Aș spune că și un strop mai responsabili, cu ceva fire de păr alb în plus, un duce blănos răsfățat și cu certitudinea că lumea poate fi schimbată prin mici gesturi. Iubirea transformă, iar confirmarea acesteia cu siguranță "trezește" tot ce e mai bun în oameni- iar pe nooi acel 2016 ne-a făcut mai buni!

Și pentru că atunci nu am avut ocazia sau inspirația mai bine zis, de a îi mulțumi drăguțului meu pentru ziua minunată, a venit timpul să mă revanșez, iar cea mai bună soluție este să studiez oferta de cadouri bărbătești.

Noroc că există Borealy, căci îmi doresc un cadou deosebit, așa ca El, personalizat, dar în același timp rafinat, discret și deosebit în același timp. Un dar care să spună cât de mult înseamnă pentru mine, care să îi amintească de noi, care să strige emoție din toți rărunchii. Mai pe scrut, un cadou care să ne semene.



Cum în weekend aniversăm prima întâlnire, e o ocazie perfectă pentru cadouri aniversare! Și cum povestea inelului este legată de calea ferată, trenuri și aventuri, iar soțiorul este pasionat de puzzle-uri și machete, l-aș surprinde cu o machetă semi-feroviară!

Și după cum îmi e felul ar fi bine împachetată, un soi de cadou matrioșka, să îl fierb puțin până de surpriza pregătită. Ca să nu mai vorbim că e musai-musai să includem și o felicitare. Again, noroc că cei de la Borealy au angajați și servicii super-simpatice și mă ajută și cu partea asta.

Iar mesaju ar fi cu adevărat reprezentativ: pentru noi, pentru pasiunea lui, pentru povestea noastră de iubire!

"Când iubești un C.F.R.- ist,
Gara îți devine casă,
Inima șină întoarsă,
Sărutarea îți e dor și dorul ți-e sărutarea...

Buzele zvâcnesc de patos când din orizont
S-arată cât-un far de tren sălbatic.

Când iubești un C.F.R.-ist
Sărutarea-i foc și patos,
Dor, dorință și putere.

Electroni zvâcnesc în vene
Când buzele se apasă,
E atâta dăruire și în aer doar iubire

Când îi spui într-o șoptire 
Sunt a ta pe veci iubire!"

Și pentru a vă fi mai ușor să înțelegeți de ce ne reprezintă poezia de mai sus, aruncați un ochi și la ce zice El.

Aproape că nu mai am răbdare până în weekend! Noroc că drăguțul meu e plecat și nu poate citi c-am scris. Doar nu vrem să-i stricăm surpriza?!



Articol scris pentru Super Blog 2019, ediția de primăvară.

marți, 12 martie 2019

Te anunț că... nu anunț!

România, anul 5602- populația țării se confruntă cu o criză nemaiîntâlnită în ultimii 2000 de ani. Croitorii, pictorii, bucătarii, bijutierii, scriitori etc., au pe stoc mai multă marfă decât și-ar fi imaginat vreodată, blocându-și astfel orice posibiliatea de a dezvolta noi produse.

Criza este cu atât mai profundă, cu cât restul populației abia dacă reușește să își găsească minimul de produse necesare. Zone întregi de pe teritoriul României suferă de un surplus de brioșe și cercei, pe când altele abia găsesc în magazine câteva bijuterii amarâte.

Autoritățile organizează ședințe peste ședințe, dar se pare că sunt depășite de situația nou ivită, negăsind momentan nicio soluție pentru a echilibra balanța.

Un grup de cercetători de la Universitatea Regiunilor Divizate au fost aleși pentru a concepe un plan de urgență în vederea soluționării crizei regiunilor.

Și cum până în urmă cu 2000 de ani sistemul implementat de Guvernul Regiunilor funcționase ca uns, cercetătorii au decis că cea mai bună strategie constă în consultarea arhivelor vechiului regat, pentru a vedea dacă România se confruntase în trecut cu o situație similară.

O idee bună, dar cum treburile mergeau extrem de încet, criza din România anului 5602 se adâncea din ce în ce mai mult...

Poate dacă ar fi avut acces la o platformă de tipul Anunțul Telefonic le-ar fi fost mai ușor, însă din 5602 până în 1990 e cale lungă, de mai bine de 3000 de ani. Iar asta presupune cercetarea a sute și sute de documente (electronice și nu numai)... treabă grea pentru o mână de cercetători.

Meșteșugarii dar și oamenii de rând deveneau din ce în ce mai irascibili așteptând o soluție pentru a rezolva criza din ținut... însă stilul lor de viață, dispersat, solitar și centrat pe tehnologie îi impiedicau să vadă cea mai simplă soluțio-rezolvare: anunțul!

Vă dați seama cât de ușor ar fi fost pentru maeștrii croșetei să își vândă colierele atent împletite, să le arate întregii populații, sub forma unui marketing de excepție!?


6502 însă și-a pierdut specialiștii în marketing, și-a pierdut jurnaliștii, redactorii, corectorii și experții în comunicare... 6502 este despre  tehnologie, individualism, locuințe high-tech și viteză.

Totuși, strategiile adoptate de 6502 încep să dea greș, vânzările stagnând... Cu siguranță bijutierii, atât de creativi în 6502 ar fi de-a dreptul iluminați dacă ar avea acces la tehnicile de marketing a anului 2019.

Ca să nu mai vorbim cât de util le-ar fi cercetătorilor dacă ar găsi în arhiva articolul privin factorul online în design-ul de bijuterii.

Totuși, nici cercetătorii, nici guvernanții, nici creatorii și nici populația de rând nu au găsit vechile articole, nu au idei de vânzare ori de a concepe un anunț, România rămânând blocată!

Dacă ar știi ei că în anii 2000, acei ani atât de îndepărtați și aparent înapoiați informația circula mult mai repede, anunțurile erau nucleul vânzărilor, achizițiile și vânzărilor fiind astfel mult facilitate.

6502 a uitat de strategii de marketing, de schimb de informații, de anunțuri... astfel, populația viitorului merge pe premisa că: te anunț că... nu anunț!

Și așa mărfurile rămân pe stoc, creatorii sunt în impas, clienții fără produse, iar cercetătorii tot caută și caută și caută... doar oare nu ar fi mai simplu să.... dea un anunț!?



Articol creat pentru Super Blog 2019, ediția de primăvară.