vineri, 24 martie 2017

Biologia ne face părinți iar inima, mamă și tată


"Biologia ne face părinți iar inima, mamă și tată." (K. Heath)




BlogalInitiative derulează în prezent o campanie tare faină, a cărui scop este de a scrie o scrisoare părinților noștrii, scrisoare prin intermediul căreia să le mulțumim pentru ceea ce au făcut pentru noi. Provocarea mi se pare extraordinară, drept pentru care am decis să mă alături și eu celor ce le mulțumesc părinților.

Dacă vă tentează campania, puteți concepe propriile mesaje, pe care să le postați pe pagina personală de Facebook, cu tag către pagina Multumesc părinților și hashtagul #multumescparintilor. Va asteapta premii in valoare de 500 lei fiecare daca trimiteți scrisorile voastre printr-un mesaj privat paginii Multumesc părinților!

Până vă găsiți voi cuvintele și creionați scrisoarea, vă invit să citiți mesajul meu pentru părinți.




Dragii mei, 

După cum bine știți, nu este prima oară când primiți o scrisoare din partea mea. Dacă până acum vă scriam din excursii, din țări străine ori la supărare, de data asta e despre a vă mulțumi. Și deși când vine vorba de iubire și mulțumire, cred că faptele sunt mai importante decât vorbele, nu strică să aveți în scris dovada aprecierii mele (asta pentru momentele în care ne mai zburătăcim și zburlim).

Poate că ar trebui să vă spun încă de la începutul scrisorii că nu știu exact de unde să încep... Cred însă că cel mai important lucru pentru care trebuie să vă mulțumesc este acela pentru că exist! Fără voi Amalia nu ar fi fost, deci existența mea pe aceasta planetă ar fi fost nulă... (iar până acum, cu bune și cu rele, îmi cam place viața mea).

Dintre mii și mii de suflete, am avut norocul (și asta pentru că voi doi ați ales) să vin pe acest pământ și să pornesc în călătoria numită viață! Este un privilegiu pe care mulți nu îl au și pentru asta vreau să vă mulțumesc. Respir, iubesc și mă bucur de natură pentru că voi v-ați întâlnit.

E musai să vă amintesc că sunt de asemenea recunoscătoare pentru faptul că sunt parte a unei familii numeroase, cu bunici și străbunici, cu durerile și aventurile ei, o familie gata mereu să te sprijine și să îți sară în ajutor și la bine și la rău!

Ție, mamă, îți mulțumesc pentru ifosele suportate cu stoicism, pentru nopțile albe făcute din cauza mea, pentru rochițele croitite cu atâta iubire și temele pe care le făceai la mate în locul meu (mai ales pentru temele alea îți mulțumesc)!


Iar tu, tată, ești cu siguranță tatăl numărul 1 în privința nopților nedormite și trebuie să îți mulțumesc pentru toate nopțile (și diminețile) în care răspundeai cu promptitudine la apelul meu de a mă recupera de pe la prieteni, cluburi ori terase. Și chiar dacă nu mereu ne-am înțeles noi excelent, asta e pentru că semănăm atât de mult...

Îți mulțumesc pentru florile dăruite, pentru micile surprize, sutele de drumeții făcute împreună și sutele de momente în care mă purtai în cârcă pentru că eram prea obosită să mai merg, ori îmi doream să văd mai bine lumea.

Dragii mei, mă bucur că vă scriu aceste rânduri, mă bucur că sunt copilul vostru și voi părinții mei, că am o familie dezinvoltă și cu mintea deschisă, gata oricând să pornească într-o nouă aventură.

Vă mulțumesc că m-ați învățat ca indiferent de situație să fiu eu, cea adevărată și să nu îmi fie teamă să spun ceea ce simt și ceea ce cred!

Sunt omul care sunt, original și încrezător, cu poftă de viață și dragoste față de frumos, original și artă datorită vouă. Și pentru asta vă mulțumesc!


P.S. Nu uitați nici voi să le mulțumiți părinților (chiar dacă uneori vă duc la exasperare) căci fără ei, acum nu ai fi citit asta!


joi, 23 martie 2017

Un oraș cât un pitic

Când mă gândesc la orașul meu natal, îmi vine în mintea un lucru tare hazliu, anume că Focșaniul este un oraș cât un pitic!

Dar pe lângă faptul că-i cât un pitic, este simpatic și drăgălaș ca un spiriduș din poveste..., motiv pentru care, din când în când, mă apucă dorul de el.


Acum câteva zile am fost într-o scurtă vizită pe acasă, iar aerul primăvăratic ce a pus stăpânirea pe Focșani, îi dă un aer cu totul și cu totul aparte.



Îți e mai mare dragul să te plimbi pe străduțele cu miros de flori de corcoduș, narcise și pământ reavăn.

Soarele călduț de primăvară mângăie ca un bunic bun întregul oraș, iar copilașii inundă văzduhul cu râsul lor cristalin...

Parcurile s-au umplut de zumzet de albine și culoare, iar întreaga natură pare să te îmbie la visare.




Și cum primăvara este anotimpul renașterii, ea a adus focșănenilor o nouă librărie (o puteți vedea aici), precum și o cafenea micuță, cochetă și plină de veselie, cu o cafea numa bună de luat la pachet (puteți să o admirați aici).

Vă dați seama că nu am rezistat tentației și am intrat în cocheta cafenea și mi-am luat 2 cappuccino la pachet (mă bucur că a venit și în Focșani acest concept) pe care l-am savurat împreună cu mama, în parc, admirând caleidoscopul de flori și păsări.

M-am reîntâlnit cu oameni și locuri dragi sufletului meu, am povestit cu bunicii și străbunicii, am hoinărit ore întregi pe străzile copilăriei, iar sufletul mi-a fost revigorat în acest oraș mic cât un pitic.

Dar cea mai mare bucurie a mea a fost reîntâlnirea cu un fost elev. A fost un moment surprinzător, plăcut, ce m-a făcut să îmi amintesc de o perioadă atât de frumoasă, când îmi urmam vocația.

Și ce poate fi mai plăcut dacă nu reacția acestuia când află că nu mai sunt profesoară... umbra de regret din privire, dezamăgirea din glas la aflarea veștii, m-a făcut să realizez că am făcut bine ceea ce făcea.

Dar în același timp umbra regretului a pus stăpânire și pe mine, pentru că în momentul în care am decis să plec, am decis să renunț la o parte din mine...

Încă încerc să mă obișnuiesc cu această renunțare, dar nu e ceva ușor, căci trebuie să fiu altfel... Iar altfel nu este neaparat genul meu.

Voi în ce loc v-ați lăsat inima?!




Fotografiile utilizate aparțin Oanei Dima și In Vrancea.

miercuri, 22 martie 2017

Vacanțe dulci ca mierea, numai în Mamaia găsești

Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îți oferă întotdeauna ceva de spus. (proverb)


Draga mea Mare Albastră (și uneori, la furie, Neagră) știi că noi două ne-am înțeles mereu de minune. Încă de când te-am văzut prima dată (iar asta se întâmpla acum mulți ani) m-ai cucerit și mi-ai vrăjit sufletul de copil cu întinderea-ți uriașă, scoicile colorate, mirosul aparte și freamătul valurilor...

Mă întorceam la tine an de an, cu aceeași emoție de prima dată, iubindu-te din ce în ce mai mult. Tu ai fost martora primei mele iubiri, primei suferințe din dragoste, a transformării mele dintr-o copiliță la femeia ce sunt acum, dar și martora tăcută a celei mai mari fericiri din viața mea! Nu te sfii, știi foarte bine la ce mă refer (da, da chiar la cererea AIA în căsătorie). O iarnă de poveste, un moment magic, purtat pe apele-ți cristaline...


Dar draga mea Mare, suntem la un pas de vară, de sezonul estival, voie-bună și distracție la piscină, alte nebunii văratice și... nunta noastră!

Și pentru că orice nuntă cere și o lună de miere, ei bine, draga mea, să știi că noi tot la tine ne-am gândit. La nisipurile-ți calde, la scoicile colorate și apa cristalină (sau cu alge, acum depinde în ce toane te prindem...)




E musai să îți spunem încă de pe acum că ne așteptăm la o vacanță dulce ca mierea, călduță și relaxantă, desigur, petrecută la... un hotel la mare

Hotel Aurora Mamaia dacă este să fim mai preciși. Trebuie să știi că am ales destinația aceasta pentru că înglobează toate ingredientele unei vacanțe perfecte (pentru doi nebuni aflați în luna de miere, desigur):

- restaurant cu vedere spre mare 
- piscină recent inaugurată
- camere cu vedere spre mare sau lacul Siutghiol (ce facem noi seara, privindu-te, discutăm mai târziu, pe plajă, la un pahar de suc)

Marea mea dragă, deja mă cuprinde emoția și nerăbdarea numai la gândul că în august o sa ne întâlnim și o să celebrăm vacanța asta dulce ca mierea...

Deja mă și imaginez într-o rochie vaporoasă (musai roșie) cu o pălărie de paie cu borul larg, decorată cu maci și margarete, coborând treptele Hotelului Aurora și îndreptându-mă (la brațul LUI) spre terasa aflată atât de aproape de tine.

O să ne savurăm cafeaua în fiecare dimineață în liniște, cu zâmbetul pe buze și inimile veșnic îndrăgostite ascultându-ți cântecul.


O să ne petrecem restul zilei bălăcindu-ne ca nebunii, plimbându-ne agale pe nisipul fierbinte, ce poartă atâtea și atâtea povești, iar serile o să ne ostoim setea la barul cu cocktail-uri alese, glumind și râzând, așteptând până o să ne alungi în cameră, cu răcoarea tipică lăsării nopții.

Din liniștea balconului o să te privim ca și fermecați, stând strânși unul în altul, lăsând ca valurile tale să ne ducă povestea cât mai departe...



Când somnul ne va prinde în mrejele lui îți spun că o să ne retragem în camera noastră cochetă, imaginea ta scăldată în stele încă stăruindu-ne în minte, imagine alături de care o să ne contopim în brațele iubirii, dornici ca răsăritul să ne prindă la fel de îndrăgostiți.


Draga mea, vacanța asta dulce ca mierea e musai să aibă o notă boemă, atemporală, cu accente vintage și multă, multă iubire.

Pentru că este o vacanță specială, am ales un loc special, un loc drag sufletului meu- locul în care te-am văzut prima oară: Mamaia!

Și pentru că vacanța asta nu e o simplă vacanță, ci este încununarea iubirii noastre, era musai să ne pecetluim dragostea într-o locație de vis, cu o aură specială. Drept pentru care, draga mea, am ales Hotelul Aurora. Căci Aurora înseamnă soare, răsărit, frumusețe.

Un loc minunat în care să celebrezi iubirea, viața și formarea unei familii...

Așa ca draga mea Mare, să ne aștepți cuminte și cristalină, căci noi ne întoarcem la tine cu inima plină de speranțe și sufletul încărcat de dor- dor de tine, de căldura ta, de Mamaia și Aurora!

Să ne pregătești o vacanță mai dulce ca mierea.


Această postare a fost scrisă pentru Spring SuperBlog 2017.

marți, 21 martie 2017

O traducere pierdută


"Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia." (Aristotel)

Vă povesteam eu în postările trecute de cum limbile străine devin din ce în ce mai importante și pătrund în viețile noastre aproape pe nesimțite, devenind parte din cultura secolului XXI. Ei bine, pentru că totul se mișcă cu așa o mare viteză, nu toți ne putem adapta ritmului alert al noii societăți, drept pentru care în anumite situații avem nevoie de specialiști care să ne ajute cu deslușirea tainelor limbilor străine.

Astfel de specialiști sunt și cei de la Agenția de traduceri Swiss Solutions! Pentru ei traducerile sunt floare la ureche, ușurând astfel cu mult viața clienților mai puțin inițiați în tainele limbilor străine.

Primul pas este să le ceri o estimare de preț pe traducere, apoi totul curge de la sine, rezultatul final fiind unul spectaculos de bun!

Desigur, poate că mulți dintre voi vă întrebați de ce să apelați la specialiști când internetul abundă de tehnici și alte aplicații ce afirmă că vă pot ajuta în a vă traduce documentele (sau certe texte) cu o acuratețe de până la 100%.

Să ne gândim că aveți de făcut o recenzie sau un text pentru o revistă, în engleză și pur și simplu nu aveți inspirație. Google translate este la îndemână și optați să îl utilizați... rezultatul pentu o propoziție simplă este următorul:


Să presupunem că nu te pricepi prea bine la engleză și consideri că totul este tradus perfect și trimiți textul către revistă. Desigur, recenzia ta nu este publicată, primești chiar un feedbak negativ, iar tu te întrebi oare de ce?

Așadar, nu mai bine evităm situațiile dramatice, traduceriile făcute după ureche și textele ciopârțite!? Să chemăm pe cineva în ajutor, cineva profi și cu experiență nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj și responsabilitate.

Astfel evităm situațiile neplăcute, nervii și feedback-urile negative. Ne păstrăm profesionalismul și câștigăm timp.

Zic să facem pierdută tracucerea aceea de pe google și să îi lăsăm pe experți să își facă treaba. O traducere pierdută, o recenzie salvată!

Ce spuneț, data viitoare apelați la o agenție de traduceri?!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

luni, 20 martie 2017

Recenzie Pictorul fără glas de Georgina Harding

"Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens." (M. Eliade)



Georgina Harding este o autoare din Marea Britanie, ce după o vizită în România anilor '80 se îndrăgostește de țara și tradițiile noastre.

Autoarea afirmă într-un articol (puteți citi aici) că a rămas uimită de România pe care a descoperit-o, fiind o țară cu totul și cu totul aparte de ceea ce se știa în Marea Britanie.

România a reușit să îi pătrundă în suflet, îmbiind-o pe Georgina Harding la noi și noi vizite.

Harding povestește că ideile pentru Pictorul fără glas nu au luat naștere de la prima vizită, ci pe parcurs, când a reușit să cunoască mai bine oamenii și locurile.

Augustin, pictorul fără glas zămislit de autoare este o bucățică vie a istorie nostre..., o istorie care sună cam așa....



"Iași, România, începutul anilor ’50. Pe treptele unui spital este găsit un bărbat fără nume. Surd și mut, necunoscutul începe să comunice numai când Safta, o asistentă medicală, îi aduce hârtie și un creion cu care să deseneze. Încet, chinuitor, amintirile încep să se aștearnă pe foi. Iar amintirile lui sunt și amintirile Saftei, pentru că străinul este Augustin, fiul bucătăresei de la conacul pe care l-a avut odinioară familia Saftei. Destinele celor doi protagoniști s-au despărțit însă într-o vară toridă. După care au urmat războiul și invazia stalinistă, în urma cărora totul s-a schimbat..."

Recunosc, la început am avut îndoieli în ceea ce privește achiziționarea cărții de față și asta pentru că nu prea îmi place să citesc romane ce aduc în prim-plan țara noastră.

M-a cucerit însă descrierea (o aveți și mai mai sus, în italic) și am zis că o comand, fie ce o fi!

O decizie înțeleaptă, căci romanul este o adevărată bijuterie! Ușor de citit, pe alocuri delicioasă, este nu doar o lectură plăcută, ci și educativă.

Cei care au trăit (sau au auzit poveștile bunicilor) în acea perioadă se vor îndrăgosti iremediabil de Pictorul fără glas, iar cei mai tineri, vor avea o nouă perspectivă asupra vieții și a timpurilor trăite de antecesorii lor.

Tristețe, haos, durere, drama de a avea un cămin și apoi a-l pierde... caleidoscop de emoții prinse între paginile romanului, cu o măiestrie incredibilă.

Aș putea numi-o chiar carte manifest

Recomand din toată inima Pictorul fără glas, pentru felul minunat în care este scrisă, pentru povestea deosebită ce o spune, pentru că prezintă o Românie autentică, o Românie pe care mulți dintre noi (deși români) nu o cunoaștem.

Puteți găsi Pictorul fără glas pe site-ul celor de la Târgul Cărții (http://www.targulcartii.ro/ ), la un preț special de doar 10 lei! Puteți comanda on-line, iar cărțile sosesc la voi în 24 h, cu o deosebită atenție la detalii!

Dacă recenzia a fost pe placul vostru și sunteți curioși să citiți întreg romanul, îl puteți comanda de aici.

sâmbătă, 18 martie 2017

O zi din viața unui agent A.N.C.E.

"Familia este nucleul civilizației." (W. Durant)

Societatea, fie că vorbim de cea din vremurile preistorice, ori de cea de acum, nu ar mai fi la fel de frumoasă fără familiile ce o alcătuiesc.

Din grijă pentru acestea, s-a născut A.N.C.E. (Agenția Națională Certificat Energetic), iar membrii ei au datoria de a veghea din umbră asupra bunului mers al familiilor românești.



Pentru a păstra ascunsă identitatea acestor dedicați eroi, o să îi numim pe scurt, Agentul Certificat Energetic. 

Scopul lui este să obțină performanță energetică 100%; să se asigure de confortul întregii familii și să întrețină orice clădire la cote maxime.

Deși nu la fel de cunoscut ca Batman ori SuperMan, o zi din viața Agentului Certificat Energetic nu este ușoară...

El trebuie să protejeze fiecare familie ce i-a fost repartizată, să inspecteze cu atenție fiecare locuință, să se îngrijească de fiecare casă ori să se ocupe de termoviziunea clădirii în care urmează să se mute un nou cuplu!

Nu pare prea dificil, nu?! Așa ai spune la prima vedere, dar nu trebuie să uităm faptul că Agentul Certificat Energetic face toate astea din umbră, fără să fie văzut, sau să interfereze în viețile liniștite, cu surâs cristalin și speranțe de viitor a celor pe care îi are în grijă.

Pentru el nu există pauze sau clipe de răgaz! Iar un Agent care nu se implică 100%, este un Agent pierdut... Dacă nu a fost acolo când era nevoie de el, dacă atunci când familiile aflate în dilemă îl solicită nu este prezent, acesta nu mai are dreptul de a face parte din A.N.C.E.

Și deși munca sa este obositoare, stresantă, plină de neprevăzut și are de înfruntat toate stihiile naturii și capriciile fiecărui membru al familiilor repartizate, nimic nu se compară cu satisfacția unei misiuni îndeplinite cu succes!

Când privește din umbră fericirea părinților, joaca celor mici și somnul lipsit de griji al tuturor, inima îi tresaltă de fericire, dându-i astfel puterea de a merge mai departe.


O zi din viața unui Agent Certificat Energetic nu este ușoară, mai ales când o familie își cumpără un cuib nou, dar când reușește să fenteze toate pericolele și să găsească soluții optime, toți ies în câștig!

joi, 16 martie 2017

Franciza The Coffee Shop, din dragoste pentru cafea

Cred că fiecare dintre noi născocea tot soiul de joculețe când era mic, joculețe ce de fapt și de drept erau proiecții ale unor planuri de viitor.

Eu una recunosc că pe când eram copil lipsit de griji și îmi duceam traiul nestingherit în satul bunicilor, alergând toată ziua cu pletele în vânt și picioarele desculțe, aveam 3 subiecte mari și late pentru jocurile cu ceilalți:

- eram doctor și îi vindecam pe toți
- aveam propria trupă improvizată și săptămânal dădeam spectacole, fie că erau de muzică ori de teatru
- prezentam știri, concepeam articole, țineam prelegeri

Am crescut, am trecut prin corvoada anilor de școală și ce credeți!? Am ajuns să fiu cu totul și cu totul altceva în momentul în care scriu această postare. Pentru a păstra însă stilul sincer cu care scriu pe acest blog, e musai să vă mărturisesc că inima mea tot la jocurile copilăriei este...

Să mă întorc în timp nu pot, să îmi plâng de milă nici asta nu prea pot (deși uneori o fac), însă ceea ce pot face este să îmi schimb prezentul și să îmi modelez viitorul! Iar un pas potrivit pentru a începe schimbarea este achiziționarea unei francize.


La o scurtă privire, am reușit să identific și care anume ar fi cea mai potrivită pentru mine! Franciza The Coffee Shop vine în întâmpinarea dragostei mele pentru cafea, fiind în același timp perfectă pentru un orășel mic de provincie, cum e simpaticul meu Focșani.




Din pură melancolie aș alege să o deschid lângă fostul meu liceu (perioada cea mai frumoasă din existența mea de până acum).

Desigur, vadul este unul excelent, căci în zona respectivă sunt aproximativ 3 licee și 2 școli, ceea ce înseamnă mulți clienți, de toate vârstele!

Profesorii au nevoie de cafea pentru un plus de energie, elevii cu siguranță socializează mult mai bine la cappuccino aromat, iar părinții își pot alunga grijile savurând o cafea tare, fără zahăr!





Un mic magazin cu cafea și derivate din aceasta, în care să se întâlnească tinerii din oraș, unde îndrăgostiții să își facă primele declarații de dragoste, ori să își înnece amarul după o despărțire mai amară ca o cafea mi-ar umple inima de bucurie!

Consider că o astfel de franciză este o oportunitate de afacere minunată, iar comercializarea produselor la prețuri accesibile, precum și organizarea unor evenimente, pot duce la dezvoltarea unui lanț de clienți fideli! Cu precădere în provincie, unde nu prea ai cu ce omorî timpul.


Pentru mine franciza The Coffee Shop ar fi mai mult decât o simplă afacere, ar fi un portal spre vremurile bune din liceu, în care singurele griji erau notele la teze, cu ce se ne îmbrăcăm, ce băieți ne plac și dacă ar fi mai potrivit să bem o cafea sau un cappuccino în pauza mare...

Desigur, acele vremuri au apus de ceva timp, dar plasarea unui mic magazinaș de cafea în centrul fericirii de altă dată înseamnă un strop de fericire! Plus că ador să fiu în mijlocul furnicarului de elevi, profesori și părinți, lacrimi și râsete, dezamăgiri și împliniri!

Privind trecătorii de la tejgheaua magazinului, interacționând cu clienții, aș fi parte a unei fericiri autentice.

Dacă și pe voi vă tentează să puneți bazele unui loc special, numai al vostru, puteți să aruncați un ochi la franciza Meli Melofranciza Inglot sau oricare alta vă surâde.

Până vă decideți voi, eu mă pun să visez puțin la propriul meu Coffee Shop și la fericirea de altă dată!