marți, 19 iunie 2018

Recenzie Sinuciderea Ielelor de Ana Mănescu


"Nu există nimic mai nelipsit de dreptate decât sinuciderea inevitabilă a unui fluture care și-a pierdut o aripă." E. Precub

Mi-am făcut de cap la târgul de carte de primăvară și am venit acasă cu un nou teanc zdravăn de cărți (Doamne, dă-mi timp să le pot citi pe toate și să-mi fac și treburile zilnice).

Titlurile vă spun drept sunt toate atrăgătoare, dar prima norocoasă din teancul uriaș a fost Sinuciderea Ielelor, scrisă de Ana Mănescu și publicată la Editura Herg Benet.

Vă spun drept că mi-am început lectura de vară cu această cărțulie pentru că sărbătoaorea Sânzienelor se apropie cu pași repezi și am considerat de bun augur să mă las purtată pe aripi de magie și mister pur autohton.


Se spune că nu poți să vezi zâne dacă nu ești zânatic, așadar nu poți să înțelegi profunzimea cărții de față dacă nu îți accepți rădăcinile, dacă nu îți iubești trecutul și tradițiile. Atenție așadar, Sinuciderea Ielelor este doar pentru cititori inițiați...

Sinuciderea Ielelor cuprinde 11 povestioare, printre care În căutarea zmeului pierdut, Valea Nandrii, Tinerețe fără de bătrânețe și moarte fără de viață, Sinuciderea Ielelor, Începuturile de la sfârșitul lumii etc.

Toate aceste povestioare au la bază mituri, basme ori legende românești, twist-ul (sau mai bine zis condimentul) pe care Ana Mănescu îl adaugă acestora fiind continuarea istorisirilor.

Sunt sigură că fiecare dintre noi, atunci când era mic și i se citeau basme și legende, s-a întrebat, sau măcar și-ar fi dorit să afle și continuarea. Să știe ce s-a mai întâmplat cu eroii după arhi-cunoscutul și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...

Ei bine, Sinuciderea Ielelor oferă această continuare în cazul unor povești, iar în cazul altora aduce o nouă interpretare- cumva spune povestea și din altă perspectivă.

Povestioarele sunt frumos construite, ușor de citit și urmărit și captivează încă de la primele rânduri. Mi-a fost extrem de greu să las cartea din mână și vă spun sincer că o zi întreagă nu am făcut absolut nimic, doar am terminat de lecturat Sinuciderea Ielelor. Iar de departe preferata mea a fost În căutarea zmeului pierdut- aș îndrăzni să spun că este cel mai bine conturată și de o finețe psihologică desăvârșită.

În esență toate poveștile au calitățile de mai sus, dar am rezonat cel mai bine cu istorisirea zmeului... poate și pentru că de multe ori am gândit și eu ca eroina, Cătălina...

Sinuciderea Ielelor poate fi comandată pe site-ul editurii Herg Benet, iar acum are un preț promoțional de 23 de lei.

Vă las mai jos câteva cuvinte spuse de Ana-Maria Anghelescu, cuvinte ce descriu perfect esența Anei și a cărții Sinuciderea Ielelor:

Ana Mănescu nu scrie pentru oricine, fiindcă în cuvintele ei nu sunt povești despre simpla devenire a omului, ci mai mult despre zbuciumul sufletesc pe care preferăm să nu îl vedem. Poveștile Anei nu sunt despre ce e urât în viața noastră, ci despre negura care ne face deosebiți. Scriitura Anei expune o lume pe care deseori evităm să o explorăm, o lume în care lucrurile sunt cu susul în jos și nimeni nu are o problemă cu asta.
După ce a experimentat cu o realitate acută în romanele „alter.ego.” și „Stresul dintre orgasme” și a făcut câțiva pași în lumea fantasticului prin volumul de proză scurtă „Quasar”, Ana Mănescu trece de-a binelea granița fantasticului cu noul său volum de povestiri, „Sinuciderea Ielelor”. Incluzând teme și motive populare, precum și personaje familiare din basmele copilăriei noastre, „Sinuciderea Ielelor” cuprinde un univers matur construit, plin de emoții și răsturnări neașteptate de situație.
Dacă iubiți basmele și legendele românești, dacă vă place stilul fantasy și vă întrebați ce cărți să mai citiți în vacanță, pe malul mării sau în vârf de munte, e musai să vă luați Sinuciderea Ielelor.
Enjoy!

luni, 11 iunie 2018

Bohemian Style

Stilul vintage, cu accente boeme mi-a plăcut mereu și cred că mă reprezintă cel mai bine. Anii '50-'60 sunt preferații mei datorită eleganței, simplității și feminității pe care reușeau să o scoată în evidență.

Rochiile cloș, cu un croi frumos, menite a scoate în evidență silueta, accesoriile ce completau ținuta perfect, fără a pica în vulgar, bijuteriile discrete dar de un farmec aparte- mă fac să îmi tresară inima de fericire.

Pe lângă rochițele încântătoare și volănașele cuceritoare, gentuțele din materiale naturale îmi plac cel mai mult- fie că vorbim de poșetele din lemn, fire de tricotat sau din trestie!

Vedeam astfel de gentuțe în șifonierul bunicii, sifonier cu miros de lavandă și săpun Dove  și le consideram adevărate comori. Mult timp după ce am crescut și am început să port poșete, să îmi definesc stilul și să adopt un look mai feminin am încercat să găsesc accesorii ca cele ale bunicii. Din păcate însă acestea erau foarte greu de găsit, noi nici nu încăpea discuția și puteam face rost de astfel de minunății doar de la târgurile vintage.

În sinea mea însă îmi doream extrem de mult să am unele ale mele, nou-nouțe! La mai bine de 10 ani (în cazul meu cred că 10 e cifră magică) am reușit să găsesc un micuț și cochet magazin online ce comercializează gentuțe din trestie împletită (pe cele din fire de tricotat le fac singură- măcar atât).

Vă spun sincer că sarcina de a alege de pe Maisin Mimino gentuța perfectă pentru plimbările de vară a fost foarte foarte grea - în principiu pentru că mi-aș fi luat o gentuță din fiecare model, dar și pentru că toate sunt deosebite și unice.

Până la urmă m-am oprit la un model perfect pentru vară- cred eu- cu un soare stilizat; un model boem, feminin și delicat!


Ca și diametru gentuța are aproximativ 19 cm, se închide cu o capsă metalică și poate fi purtată pe umăr - bareta este din piele, dar mi-ar fi plăcut să poată fi reglabilă.

Interiorul este căptușit cu bumbac, având un surplus (să îi zic așa de material) pe laturi, tocmai pentru a preveni pierderea/căderea obiectelor. Din punctul meu de vedere acesta e un mare plus, felul în care este gândită și lucrată gentuța indicând implicare, răbdare și inteligență funcțională.


Poșetuța este foarte ușor de asortat, este încăpătoare și te face să ieși din anonimat, păstrâmdu-ți în același timp eleganța și feminitatea.


Modelul consider că este deosebit, cu atât mai mult cu cât este lucrat în întregime manual, prin împletirea firelor de trestie. Credeam că o să fiu nevoită să ajung în Tulcea ca să îmi pot cumpăra un accesoriu atât de deosebit- din fericire acum se găsesc și în București (printre puținele lucruri pozitive ce îmi vin în minte când mă gândesc la capitala țării).


Nu știu voi, dar eu una sunt total îndrăgostită și cucerită de acest model de gentuță! Este cumva hipnotic- dacă mă uit la ea, efectiv nu mă pot opri din admirat.

Alte modele de accesorii împletite din trestie puteți găsi pe Maison Mimino - coșulețe, ghiozdănele sau poșete, pentru toate gusturile- lucrate 100% manual, din dragose pentru natură, frumos și boem.

joi, 7 iunie 2018

Schauma Natural Moments

Locurile și aromele exotice mi-au plăcut mereu! Iar atunci când am văzut că cei de la Schauma au lansat o nouă gamă destinată îngrijirii părului pe bază de apă de cocos și floare de lotus mi-am spus că e musai să le încerc și eu.

Gama este formată din șampon și balsam pentru păr, ambele având  la bază ingredientele menționate mai sus.


Ambalajul este unul simplu, elegant, iar paleta de culori mi se pare aleasă foarte bine. Cumva îmbină verdele ierbii, cu albastrul cerului și al oceanului.

Mirosul este unul delicat, dar plăcut în același timp, rezistând aproximativ 1-2 zile în păr, dar fără a încărca, deranja sau acoperi alte arome.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la aceste produse e faptul că nu îngrașă părul- iar eu pot utiliza orice tip de șampon, tocmai datorită acestui fapt.

După utilizare părul are un luciu plăcut, este catifelat la atingere, cu volum și se aranjează foarte frumos. Un alt aspect plăcut ține și de faptul că părul se poate pieptăna foarte ușor.

În ceeaa ce privește balsamul, nu sunt neaparat un mare fan, dar l-am încercat pentru a vedea cum stă treaba ca să zic așa și mi-a plăcut. Dar pentru că sunt leneșă, utilizarea balsamului s-a rezumat la cele 2-3 utilizări.

Voi ați încercat produse de la Schauuma, ce părere aveți despre acest brand, vă place?!

marți, 5 iunie 2018

Midsommar Glow by Barnangen

Despre Barnangen nu știam absolut nimic până să primesc un kit de testare în campania organizată de cei de la Buzz Store. Recunosc însă că am fost foarte fericită să mă aflu printre cei 250 de norocoși ce au avut privilegiul de a testa produsele Barnangen în premieră.

Un alt aspect ce m-a impresionat a fost faptul că fiecare am primit în acest kit produse destinate exact tipului și nevoilor pielii noastre, ceea ce denotă că organizatorii campaniei au tratat cu maximă seriozitate candidaturile noastre, precum și răspunsurile pe care le-am dat.

Kit-ul meu a fost compus, pe lângă alte câteva surprize, din gel de duș Nutritive pentru piele uscată și foarte uscată, loțiune de corp Nutritive pentru piele uscată și foarte uscată și ulei de corp Midsommar Glow, despre care și vreau să vă vorbesc astăzi!


Uleiul Midsommar Glow protejează umiditatea pielii, pătrunzând instant în piele și lăsând-o catifelată pentru întreaga zi. Acest ulei este creat prin îmbinarea uleiului floral cu serumul pe bază de ulei, iar principiile ce stau la baza produsului pot fi rezumate extrem de simplu:

Midsommar este ziua în care soarele stă drept, totodată cea mai îndrăgită tradiție printre suedezi deoarece în această zi se sărbătorește venirea verii.

Așadar, suedezii au închinat sau poate mai potrivit spus ar fi, asociat solstițiului de vară un produs cu totul și cu totul special.

După cum îi spune și numele, strălucire de vară, îi conferă purtătoarei o aură magică, o sclipire ca de soare și un plus de sănătate.



Midsommer Glow face parte din gama Nordic Rituals, iar restul produselor primite fac parte din  Nordic Care. Ce îmi place extrem de mult la acest brand este ideea din spatele produsele, faptul că natura este cea care îi inspiră. Motto-ul lor, ingredientele atent selecționate, ideea de fuziune om cu natură, principiul Lagom, dar și eficacitatea produselor m-au impresionat mult.

Filosofia Lagom este cunoscut printre toți suedezii, iar acesta descrie un întreg stil de viață, definește starea de bine și echilibrul. Astfel, Barnangen își dorește să îmbine natura, tradiția și viața modernă, în ideea lui nici prea urban, nici prea rural. Nici prea agitat, nici prea liniștit. Este lagom. Lagom înseamnă punerea în balanță a ceea ce este important cu adevărat, înseamnă că lucrurile sunt exact cum trebuie să fie, centrul echilibrului, armonie, moderație, fericire și împlinire.

Frumusețea apare când te simți autentic, încrezător, echilibrat, iar misiunea Barnangen este de a asigura o îngrijire echilibrată, pentru o frumusețe pe măsură.

Am utilizat tot felul de creme de corp, geluri de duș și loțiuni, dar pot spune că unele atât de eficiente, delicate și frumos parfumate ca cele aparținând Barnangen nu am întâlnit. Aș spune că sunt subiectivă pentru că principiile lor se pliază atât de bine cu ale mele în ceea ce privește crezul de viață, ideea de echilibru, pace interioară și regăsirea în natură. Starea pielii mele însă este dovada faptului că eficiența produselor este garantată.

La baza ingredientelor utilizate stă ingredientul original Cold Cream, o formulă inspirată de faimosul săpun ce a făcut marca Barnangen celebră. Acesta este atent îmbinat cu arome ce descriu cel mai bine frumusețea nordică, simbol al feminității și eleganței.

Restul ingredientelor au fost inspirate din peisajul suediei, pădurile, marea și lumina specială a ținutului fiind sursa principală de inspirație.

Murul pitic, alături de fulgii de ovăz, florile de soc, sarea de mare, mesteacănul și uleiurile florale se contopesc în produsele Barnangen pentru a crea produse simple, eficiente, adaptate nevoilor fiecărei femei.

Preferatul meu este de departe uleiul de corp Midsommar Glow, pentru că reușește să hidrateze în profunzime, să confere o strălucire aparte pielii, fără a crea o peliculă uleioasă ori a păta hainele, cum se întâmplă în cazul altor uleiuri de corp.

De asemenea, mirosul acestui produs este de-a dreptul incredibil! De fapt,  miroase atât de bine, că poți foarte simplu să uiți că ești în baie, într-un bloc cenușiu și să te crezi pe o pajiște imensă  ori pe un câmp unde rapița, grâul, cicoarea, macii, lavanda și alte flori de câmp se lasă scăldate de razele blânde ale soarelui, fix după o ploicică răcoritoare de vară.

Vă spun drept, uleiul acesta nu este potrivit doar pentru o piele de invidiat, ci și pentru un suflet mai liniștit- este terapie pentru trup și suflet!

Cât despre efectul pe care îl lasă asupra pielii, imaginați-vă doar cum vă lucește pielea când ieșiți din valurile cristaline ale mării și vă lăsați mângâiate de soarele cald de vară. Cum să nu iubești acest produs!?

luni, 4 iunie 2018

Recenzie Muntele vrăjit de Thomas Mann

Muntele vrăjit a fost o adevărată provocare pentru mine! Primită acum ceva timp de la Târgul Cărții și mi-a luat destul de mult timp să o lecturez, ținând cont și de numărul impresionant de pagini: aproape 900!

Între timp, studiind problema, am aflat că în general romanele lui Thomas Mann au un număr impresionant de pagini. Cu toate acestea, grosimea cărții nu este un impediment în lectură, povestea fiind una de-a dreptul efervescentă. De fapt, romanul este atât de atrăgător, încât și băieții casei s-au pus pe lecturat.


Recomandat este să citiți Muntele vrăjit când aveți ceva timp la dispoziție, de preferat în vacanță la munte ori la mare, în aer liber, pentru a vă putea deconecta 100% de grijile de zi cu zi și a vă bucura pe de-antregul de carte.

Hans, un tânăr burghez din Hamburg se pregătește pentru cariera sa de inginer naval, doar că visul său e amânat de o vizită la sanatoriul elvețian pentru tuberculoși. Vărul său este internat în acel sanatoriu - loc al liniștii absolute.

Hans se obișnuiește greu cu locul, parcă nici țigările preferate nu mai au gust, iar la un moment dat, pentru că începe să se simtă rău, află că trebuie să își petreacă aproximativ 3 săptămâni internat.

Pe parcurs, starea lui fiind mai gravă decât crezuse, Hans este nevoit să își prelungească șederea, ajungând să își petreacă mult-mult mai mult timp în munți. Datorită șederii îndelungate timpul capătă dimensiuni din ce în ce mai ciudate, ba se contractă, ba se dilată, orele devin zile și zilele devin minute - cumva, lui Hans timpul i-a fugit printre degete.

Cu toate acestea, nu trebuie să privim captivitatea lui Hans în munți ca un soi de ratare a vieții. De fapt, prin această întorsătură ciudată a vieții, în mod straniu Hans descoperă viață. Aici își face prieteni, citește și învață despre biologie, se îndrăgostește! Clavdia, obiectul dragostei lui Hans, o rusoaică excentrică... dragostea lui Hans însă este mai mult din sfera platonicului...

Thomas Mann a scris Muntele vrăjit în 11 ani, iar ceea ce se vroia a fi o nuvelă inspirată dintr-o scurtă ședere a soției autorului într-un sanatoriu, a devenit un ditamai romanul. Creionat de autor în așa fel încât să ironizeze burghezia vremurilor.

Cred că Muntele vrăjit este și astăzi la fel de actual, poate chiar mai actual și recomand lectura romanului, mai ales în secolul vitezei. Acum, când suntem mereu pe fugă, când nu avem niciodată timp pentru nimic, Muntele vrăjit vine ca o gură de aer și dacă aveți răbdarea să duceți lectura la sfârșit, puteți spune că relația voastră cu timpul va fi definitiv și irevocabil schimbată.


Informații Muntele vrăjit

Ed. Rao
Nr. pag.: 860
Public țintă: 18+
Nota mea: 10

Recomandare de lectură: DA, un roman excepțional


vineri, 1 iunie 2018

Croșetăm copilărisme

Cum vă spuneam și de dimineață pe Facebook și cum o să repet și aici, fie ca suntem copii, adolescenti sau batranei, e musai sa tinem cont de un principiu fundamental pentru a ne mentine sufletul vesnic tanar: iubirea de sine!
Poate ca ne-am dori un zambet mai alb, mai putine riduri, picioare mai lungi, o silueta de invidiat ori ochii de un albastru ametitor... uitand calitatile pe care le avem, sau momentele fericite ce ne-au adus ridurilea alea enervante din colturile ochilor...
Suntem suma tuturor bucuriilor si tristetilor, suntem unici, dar sanatosi! Iar asta ne da puterea magica de a face si de a fi orice ne dorim. Asadar, mai bine sa dam uitarii tot ce ne-am dori sa schimbam si sa ne acceptam si iubim asa cum suntem, unici, cu bune si cu rele, ca riduri si fire albe, dar cu un suflet mereu tanar, cu zambete adevarate, ca atunci cand eram mici si intreaga lume ne apartinea!

1 iunie, prima zi de vară în adevăratul sens al cuvântului, dar și ziua copilului, este pentru mine un moment unic! Nu doar pentru ca imi reaminteste an de an sa nu renunt la copilul din mine, dar și pentru că vara în sine are pentru mine conotații aproape magice.

Vara înseamnă libertate, bucurie, drumeții- un fel de a îți trăi viața cu intensitate maximă, de a te bucura de fiecare clipă, de a lăsa soarele să mă învăluiască, de a mă pierde în valurile spumase a mării. 

Vara este culoare, căldură, frumusețe și parfum amețitor de flori. Și pentru că acest anotimp îmi este atât de drag, îmi place să îi dedic câte un proiect ori de câte ori am ocazia. Dacă anii trecuți crosetam coliere cu flori de câmp - le puteți vedea aici, anul acesta am ales să întâmpin vara croșetând cele mai vesele huse pentru ochelari.

Preferata mea este cea cu margaretă pe fond verde, dar desigur, toate celelalte îmi sunt la fel de dragi pentru că pe toate le-am făcut cu tot dragul.


Un alt proiect, extrem de drag a fost cel în care a trebuit să croșetez un set de astfel de huse pentru o mămică și piciul ei. Pe un fond turcoaz, cu floricică portocalie și un soare de vară vesel pentru cel mic, aceste huse rămân de departe cele mai dragi sufletului meu.


Cât despre primele astfel de obiecte de fashion ca să le zic așa, ele au ajuns în posesia membrilor familiei mele și sunt super-colorate.


Următorul proiect de croșetat pe care îl am în minte este o plăsuță de cumpărături, de tipul acesta

Vouă ce vă place să faceți în timpul liber, ce pasiuni aveți?! Pentru mine croșetatul reprezintă cea mai bună sursă de deconectare și obișnuiesc să fac tot felu de astfel de obiecte încă din clasele I-IV - pe vremea mea încă se mai purtau orele de lucru manual. Am și o poveste legată de plăcerea mea de a croșeta și învățătoarea de atunci. Învățătoare pe care dacă astăzi aș avea ocazia să o văd pe stradă m-aș întreba dacă să îi pun piedică să pice în nas sau pur și simplu să o dau ... și să trec pe partea cealaltă. Recunosc că prima variantă mi-ar plăcea mai mult.

Povestea, pe scurt, sună cam așa. Trebuis ca în magnifica oră de 45 de minute de curs să croșetăm (toate fetele) un lănțișor normal. Cum eu deja știam să fac asta de acasă, lănțișorul meu era uriaș la final de oră. Deoarece învățătoarea era o frustrată fără pic de talent pedagogic și tact, desigur, mai ales tact, a considerat că am venit cu lucrul făcut de acasă. Și asta pentru că era prea bine lucrat. Ca recompensă, am primit o notă mică. Desigur, dacă așa zisa doamnă ar fi fost atentă la ce se întâmplă în clasă și ce făceam fiecare în cele 45 de minute, ar fi văzut că lucrasem singură. Acum că mi-ar vărsat frustrările,  mă bucur totuși că incidentul de atunci nu m-a influențat negativ, în așa fel în cât să mă determine să renunț la croșetat. 

miercuri, 30 mai 2018

Miere de pădure by Apidava

Atunci când din ce în ce mai mulți muritori au început să acuze alergii la sortimentele de miere pe care hărnicuțele albinuțe le preparau cu mare drag, consiliul bâzâitor din Cetatea Apidava s-a întrunit într-o ședință de mare răsunet.

Proprietățile mierii, precum și ajutorul pe care aceasta îl aduce în menținerea sănătății și a stării de bine erau mult prea importante pentru a lăsa ceva, minor, ca o alergie, să îi împiedice pe muritori din a o consuma. Trebuia făcut ceva- și repede- pentru a rezolva această problemă apăsătore.

După lungi și obositoare ședințe, albinuțele au venit cu soluția perfectă- făurirea mierii de mană, sau așa-zisa miere de pădure, în fagurii aurii și durdulii, astfel încât toți muritorii să se poată bucura de beneficiile mierii.

E drept, făurirea mierii de mană este un proces mult mai costisitor, mult mai greu față de colectarea obișnuită a nectarului din flori, ce lasă mult mai multe victime în urmă, fiind o activitate epuizantă pentru albinuțele lucrătoare. Cu toate acestea, consilul bâzâitor și regina au decis că acest sacrificiu merită.

Astfel hărnicuțele albine din Cetatea Apidava au pornit să recolteze mana din pădurile răcoroase ale Transilvaniei, pentru a făuri cel mai gustos produs, pentru toți iubitorii de miere, fie ei alergici sau nu.


Mierea de mană ce ia naștere în Cetatea Apidava este obținută din secreția produsă de diferite specii de afide (niște găzulici mici-mici-mici ) sau ca rezulatat al lichenilor ce se hrănesc/trăiesc cu seva copacilor, mare iubitoare de substanțe azotate. În timp ce afidele se hrănesc conștiincios, în urma lor rămâne o substanță bogată în polizaharide (o substanță lipicioasă-lipicioasă) ce în pădurile sărace în polen este deosebit de atractivă pentru albinuțe. Substanța aceasta este colectată de albinuțele Apidava, pentru a crea o miere potrivită și celor alergic la produsul obținut tradițional, din nectarul florilor, după cum spuneam și mai sus.

Deoarece substanța bogată în polizaharide se găsește pe ramurile tinere de brad, molid, frunzele de fag, frasin, arțar și stejar, un borcănel cu miere de mană conține o paletă variată de gusturi și arome.



De asemenea, în funcție de planta din care a fost colectată, miere de mană poate avea un grad mai mic/mare de glucoză, iar conținutul scăzut din această substanță face produsul mai fluid. Cu toate acestea, o miere din mană de calitate zaharisește, acest indicator fiind deosebit de important în stabilirea veridicității mierii.

În ceea ce privește surprinzătoarea miere de mană, aceasta are o culoare superbă, ca de chihlimbar, un verzui-roșiatic închi sau chiar brun. Cumva ne duce cu gândul la bijuteriile de chihlimbar, atât de prețioas este acest produs.

Spre deosebire de alte tipuri de miere, gustul este mult mai intens, bogat, cu accente caramelizate și o vâscozitate mai ridicată.

Este crucial, esențial și de maximă importanță să știți că mierea de mană este magică, o singură linguriță vă poartă deasupra culmilor muntoase, în inima pădurilor transilvănene, pe poteci neumblate, unde răcoarea, liniștea și susurul izvoarelor cristaline vindecă și cele mai triste inimi.

Iar magina nu îi vine doar din puterea de a te transpune pe ținuturi mai bune, unde ființa îți este aceeași cu natura, ci și din conținutul bogat în substanțe antioxidante (fenoli, flanoizi), proteine și minerale în proporții de până la 10-20 de ori mai mari ca în alte tipuri de miere!

Pe lângă cele de mai sus, mierea de mană mai conține:

- acizi organici
- vitamina C
- vitamine din grupul B
- calciu
- magneziu
- fier
- inhibină (un bactericid foarte puternic = proprietăți antibacteriene)
- potasiu
- fosfor
- seleniu

După cum lesne puteți observa, mierea de mană este un adevărat cocktail de vitamine, minerale și alte substanțe benefice pentru sănătate, fapt ce o face deosebit de utilă în anemii, afecțiuni respiratorii, convalescență, copiilor, sportivilor, 

O altă veste extraordinară constă în faptul că mierea de mană este și un laxativ foarte bun, cu acțiune antiseptică și anfiinflamatoare, precum și detoxifiantă.

Mierea de mană Apidava este așadar potrivită fiecărui membru al familiei, de la mic la mare, de la mofturos la nebunatic, de la alergic la foarte sănătos.

Cu un gust cu aparte, este un tip de miere cu totul și cu totul diferit de tot ce ați încercat până acum, dar vă spun, parol, merită să-i acordați o șansă! Va fi cea mai inspirată, delicioasă, sănătoasă și magică miere încercată vreodată. Și unde mai pui că este creată de albinuțele fermecate din Cetatea Apidava, la ordinul consiliului bâzbâz.

Ce să mai, cel mai bine să nu mă credeți pe cuvânt și să încercați pe papilele voastre gustative mierea de mană! Pentru un gust de fericire autentică- made in Transilvania!