duminică, 2 octombrie 2016

Prima amintire...

Amintirile sunt firicele subțiri, ca niște fuioare de fum, ce se înconvoaie, răsucesc și întrepătrund într-un ghem mai mic sau mai mare, de momente frumoase sau mai puțin frumoase, firicele subțiri și transparente, menite să ne schimbe perspectiva asupra vieții!


Se spune că primele amintiri pe care le avem încep undeva pe la trei ani și sunt momente de mare însemnătate, întâmplări sau sentimente ce ne-au făcut să TRĂIM!

Prima mea amintire este legată de o călătorie la Iași, pe la 2-3 ani, unde lucra tata pe vremea aceea. Știu că ai mei au plecat să viziteze șantierul, iar eu am rămas cu băiatul colegului tatălui meu. Era puțin mai mare și aici intervine amintirea: pentru că ne plictiseam, a început să îmi arate desenele pe care le făcea. Atât de mult m-au impresionat desenele, în cât mult timp după știu că i-am povestit cât de frumos desena Ciprian (căci așa îl chema).

Au trecut mai bine de 20 de ani și îmi amintesc la fel de bine ca acum scena și uimirea pe care am resimțit-o la vederea desenelor!


De atunci amintirile au devenit cât se poate de importante pentru mine și îmi sunt tare dragi. Prima voastră amintire este....?


Sursă foto 1 și 2.

11 comentarii:

  1. Vai,greu! Eu nu o am tocmai atat de placuta. Imi aduc de cum se certa mama cu bunica. Avem in jur de 3-4 ani! De discutiile care le aveau ca tatal meu a parasit-o. De cum i-am reprosat mamei ca pe mine m-a lasat cu bunica si pe sora mea a luat-o! Probabil ca au fost izbitoare pt mine de-mi aduc aminte.. Evit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fie ca sunt amintiri placute, ori mai putin placute, important e sa invatam din ele si sa mergem mai departe. :*

      Ștergere
  2. Eu imi amintesc ca aveam vreo 3 ani si am mers cu bunica pe jos, intr-un sat vecin vreo 7 km..si o intrebam "ce e asta"?? Intrebam de tot ce vedeam :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Prima mea amintire a fost cand tatal meu m-a dus prima data cu trenul el fiind ceferist. Atat de mult m-a fascinat trenul ca toata viata mea a fost legata de asa ceva. Mi-am facut casa langa gara, tatal meu a fost ceferist, socrul meu a fost ceferist, sotul meu lucreaza in cadrul CFR-ului.Ce se poate mai mult de atat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca a fost fascinant pentru un copil sa mearga cu trenul- o experienta inedita! Si uite ca avem cateva lucruri in comun. Am avut un unchi ceferist, iar sotul meu e si el ceferist. Ce mica e lumea!

      Ștergere
  4. Prima amintire este o amintire foarte trista. Imi vad si acum parintii si bunicii plangand in hohote la moartea strabunicii mele. Nu stiu cati ani aveam dar nu mergeam la scoala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o amintire trista... cu siguranta a impresionat teribil. Dar sunt sigura ca si amintiri placute sunt destule!

      Ștergere
  5. Prima mea amintire este la bunici in curte si eu ma jucam cu niste cutiute si linguri din lemnisoare ,ziceam ca fac mancare ,frumoase amintiri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca frumoase amintiri. Si ce vremuri minunate, pline de inocenta si vise. Copilaria are o magie aparte, iar chipul bunicilor este de nepretuit!

      Ștergere
  6. M-am gandit mult de cand ti-am vazut postarea pe facebook. Dar nu eram sigura, si nici acum nu sunt, de care e prima amintire a mea. Am multe amintiri, cu cat ma gandesc mai mult cu atat gasesc si mai multe. Ador amintirile. Cu sora mea, sau cu familia, ne place sa rasfoim amintiri, cateodata chiar ore intregi, asa nu apucam sa le uitam niciodata :) Am amintiri frumoase, altele urate, si altele chiar banale dar totusi mi-au ramas intiparite.

    Nu e nicidecum prima amintire din viata mea, dar e una din preferatele mele: cand parintii erau in Spania iar eu si sora mea (destul de mici amandoua) locuiam singure, am petrecut primul Craciun doar noi doua.. am carat bradul pentru prima data in viata noastra de la piata pana la apartament la etajul 4, am cumparat cadouri multe (snacks si haine de la second hand, puse in cutii mari si impachetate frumos) si ne-am trezit in pijamale noaptea pe la 2 sa vedem ce ne-a adus "Mosu'" :)) Si in poze suntem in pijamale si somnoroase.. Aahh.. nu o sa uit niciodata, Craciunul acela a fost cel mai frumos din viata mea.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere