miercuri, 5 octombrie 2016

În copilărie visam să...

Uneori, pe potecile vieții ajungem să ne mai și rătăcim. Atrași poate de o cărare cu mai multe flori, de o potecă umbrită, sau de un drum bătătorit, ne abatem de la calea noastră și ne trezim ajunși la mijlocul drumului și nu știm ce să facem. Să ne întoarcem sau nu, să chemăm pe cineva în ajutor, să ne așezăm și să renunțăm!

Eu una am rătăcit de multe ori poteca, am fost descurajată și am vrut să renunț și să mă întorc la siguranța căminului pe care îl cunoșteam, însă de fiecare dată am avut parte de un zvâc ce m-a făcut să o iau de la capăt.

Le-am privit pe toate nu ca amintiri triste ori experiențe neplăcute, ci ca lecții de viață. Am învațat-o, am notat-o în agendă și am pornit iar pe drumul meu. Încă nu am ajuns nici la jumătatea lui, m-am rătăcit de multe ori atrasă fiind de vise efemere și am realizat că în viață alegerile ieftine costă cel mai scump!



Regerete nu prea am, mereu am mers pe principiul că în viață e mai bine să îți pară rău de ceva ce ai făcut, decât de ceva ce nu ai făctu- lecție învățată din proprie experiență, când am pierdut o șansă pentru că nu am acționat. Despre asta însă, poate în altă postare.

Job-ul actual e un foarte bun exemplu de alegere ieftină- ieftină și foarte proastă, pentru că mi-am rătăcit drumul, atrasă fiind de himere. Eram  nefericita și nu știam de ce. apoi mi-am adus aminte de ceea ce visam în copilărie.

Am fost genul de persoană ce și-a dorit mereu să ajute oamenii. Când eram mică mă jucam de-a doctorul, iar pe parcurs am înclinat între medicină și psihologie. Prima fiind destul de costisitoare, am ales psihologia. Deși, sinceră să fiu, mi-ar fi fost mult mai potrivită meseria de medic. Am zis că las profesia asta pentru următoarea viață.

Am renunțat la job-ul pe care îl aveam. Era mult prea departe de ideea de a sprijini oamenii și în ciuda faptului că poteca era frumos decorată, mă simțeam groaznic.

Noroc că stau bine cu memoria și mi-au venit în minte visele din copilărie.

Voi ce vise aveați în copilărie!?


Sursa foto


8 comentarii:

  1. Si eu imi doream sa fiu doctora si avocat. Se zicem ca sunt prin zona aceea, mai am putin si termin facultatea de Farmacie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca abia astepti sa termini! Ce m-am mai bucurat si eu cand am terminat facultatea...

      Ștergere
  2. Cred ca toti cand eram mici ne doream sa fim medici, dar fiecare am lua-o in alta directie. Cred ca tie Amalia ti se potrivea aceasta meserie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum imi pare si mie rau ca nu m-am ambitionat mai mult, dar si psihologia merge :)

      Ștergere
  3. Si eu am avut unele vise ,dar nu sau indeplinit toate asta e ,viata merge mai departe .

    RăspundețiȘtergere
  4. Profesoara dar am ajuns inginera si nu-mi pare rau.

    RăspundețiȘtergere
  5. Profesoara dar am ajuns inginera si nu-mi pare rau.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu vroiam sa fiu medic. Vroiam sa fiu arhitecta, arheologa, detectiva.. apoi vroiam sa stiu sa fac orice :))
    Am vrut si eu sa fac psihologie. Am vrut si integrare sociala. Eram cat pe ce... De ce nu am facut-o e o poveste lunga :)
    Acum sunt in cautare de vise noi :D

    RăspundețiȘtergere