Iarnă gri pe câmpii

Bâr bâr bâr iarnă gri, îmi doresc să nu mai vii

Să rămâi veșnic plecată

Să așterni prin alte țări

Straturi-straturi de zăpadă.

Iarnă gri și friguroasă

Lasă-mi casa călduroasă

Și factura luminoasă

Ca să pot de sărbători

Daruri mii și zeci de mii

Să le cumpăr la copii!

Bâr bâr bâr iarnă gri, vijelioasă

Te rog nu fi mânioasă.

Peste case și cărări

Nu sufla cu frigul tău.

Dă-ne florile-ți de gheață

De Crăciun și Anul Nou

Și în rest fără zăpadă, vânt și vifor tu să fii

Să avem călduț în casă 

Și confort nemărginit 

Că de frig de când mă știu eu mereu am tot fugit!

De când eram de-o șchioapă, iarna era un subiect de-a dreptul colosal pentru bunicii mei! De cum se ițeau primele zile ale lui august, deja se pregăteau pentru sezonul rece.

Bunica avea ea o vorbă (iarna să-ți faci car, iar vara sanie), iar vorba asta la ea însemna de fapt că vara se cumpărau, tăiau, triau și adăposteau lemnele. Prilej de mare bucurie pentru mine și verișoara mea, care ne zbenguiam prin rumegușul proaspăt mai ceva ca niște iezi.

Mărturisesc că și acum îmi plac aceste obiceiuri, freamătul ce se stârnește în oameni imediat ce văd graurii plecând, stivuirea atentă a lemnelor, scuturatul sobelor și primenitul casei pentru iarnă. Deși mi-aș dori să locuiesc într-o căsuță ca a bunicii, să mă pot bucura de căldura sobei și fructele coapte în cuptorul încins, soarta m-a împins spre oraș...

Iar aici, maldărul de lemne și obloanele grele din geam, cu rol de a te proteja de capriciile iernii au fost înlocuite cu fâsâit de calorifer și mult râvnitul certificat energetic.

Și pentru că bunica m-a învățat bine, cum ne-am mutat în noua casă ne-am gândit să fim prevăzători și să ne asigurăm că iarna o să avem parte de căldura și confortul mult dorit. Drept pentru care am apelat cu mare încredere de această dată (nu, nu la tăietorii de lemne) la specialiși desăvărșiți, pentru o termografie.

Când bunica a aflat că noi pentru iarnă cu hârtii, radiografii ș-aparate ne gătim, cruce și-a făcut săraca și în șoaptă se ruga pe la colțuri și icoane să ne dea Domnu' minte și iarna să nu mai vină.

Cum se agita săraca și în portbagaj punea plăpumi multe, veste groase, totoșei din lână aspră, căciulțe și fulare, chiar și pături croșetate! Atâtea ea ne dădea că un strop ne-am gândit că o să facem amândoi trafic cu lânuri pufoase. 

Dar vâzând cum se agită, să-i redăm liniștea râvnită, am luat-o în mașină într-o vizită rapidă pe meleaguri orășene ca să vadă cu ai ei ochi cum se face un audit energetic reușit și să stea fără vreo grijă- iarna pregătiți ne prinde.

Și chiar dacă n-avem lemne, avem noi calorifere și clădire izolată și ferestre meserie, ce țin vijeli-afară și căldura înăuntru.

Văzând bunica acestea, s-a mai liniștit săraca, dar vestele și totoșeii tot le-andgrămădit cu drag în cuierul de pe hol- să fie, că nu se știe...

Iar noi, cu nerăbdare, așteptăm iarna cea mare, dar nu pentru troiene, vânt și frig și baliverne, ci pentru sărbători, globulețe și brăduți, cu miros de cozonac, vin fiert și gutui pufoase, căci vrem și la București să trăim ca în povești.

Dacă și tu ai bunici, părinți sau chiar străbunici ce acasă se frământă că nu ai lemne aici, spune-le de specialiști, cere o termografie de la Enermed Impex și calmează-i pe bătrâni! Și iarna las-o să vină, să vâjăie, să suspine, că la tine-n casă vai, nici un fulg nu se strecoară și te simți de parcă-i vară!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, ediția de toamnă.