Treceți la conținutul principal

#WeAreTheAnswear

Dulapul oricărei femei este doldora cu haine, accesorii, briz-brizuri și alte nebunii, cărora, sincere să fim bărbații nu prea le găsesc utilitatea.

Și dacă ar fi să păstrăm aceeași notă sinceră, de multe ori nici noi, femeile, după un timp nu le mai găsim o utilitate!

Genți, curele, cordoane, fundițe sau panglici, dau pe afară din sertare, dar ce e de făcut cu ele?! Cum le asortăm, cum le utilizăm, în ce le transformăm?!

Eu una mereu am prin ghiozdan tot soiul de cordoane și panglici, just in case, poate e cazul să îmi prind păru, să mă asortez, să.... să.... să. Daaaaaaaaar, nu le folosesc niciodată, iar ele se tot adună în fiecare geantă.


Iar atunci când plec în excursii ori în vacanță, treburile se agravează și mai și! Valiza îmi este plină de curele, cordoane, panglici etc.

Dacă folosesc 2-3 din ele, e chiar minune, asta desigur, spre disperarea soțului meu ce se chinuie vacanță de vacanță cu geamantanele mele uriașe.

Cine ar fi crezut însă că la urma urmei toate accesoriile astea aveau să ne devină atât de utile în ultima vacanță la mare!?

Dacă alții au reușit să evadeze de la etajul 2 printr-o sfoară făcută din blugi ori să improvizeze o super oglindă din niște botine cromate, ei bine povestea noastră e și mai incredibilă.


Cum mergeam noi veseli și cuprinși de bucurie pe străzile litoralului românesc, fluturând din mâini mai ceva ca niște fluturași, cheile de la hotel au zburat fix într-o gură de canalizare! Vă dați seama ce "fericire" ne-a izbit. Desigur, atent mixată cu panică, nervi, furie și alte nebunii.

Noroc cu geanta plină de nimicuri, ce parcă strigau de prin buzunărașele colorate #WeAreTheAnswear și am reușit cu ajutorul unei curelușe si a unor clămițe făcute cârlig să extragem cu îndemânare cheile pierdute.

E drept că ne-am chinuit ceva, dar am recuperat cu succes cheile, apoi am sărbătorit în camera de hotel folosind cordoanele alea pe post de cătușe. Că de, dacă tot am descoperit că piesele vestimentare și accesoriile pot avea diverse întrebuințări, era păcat să nu le găsim cât mai multe utilizări!

Voi în ce situații ați recurs la întrebuințări mai puțin ortodoxe a hainelor și accesoriilor?! Nu de alta, dar poate îmi dați idei.

Și dacă nu vreți să mă inspirați pe mine, îi puteți surprinde pe cei de la Answear, care CULMEA (!!!) oferă și premii pentru ideile trasnito-inedite.

Ce spuneți, vă bagați!?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017, ediția de toamnă.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...

File de iubire

Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...