luni, 23 octombrie 2017

The archeology of my purse

Iată că a venit și ziua în care povestim despre genți. Un subiect de-a dreptul hipnotizant pentru orice femeie.

E un fapt cert, tuturor ne plac poșetele, portofelele, ghiozdănelele, rucsacurile etc., iar un magazin, fie el și doar online e un fel de Alice în Țara Minunilor pentru femeile din întreaga lume.

Astăzi însă dezbatem alt subiect, poate chiar mai sensibil... anume- arheologia genții mele! Vă întrebați oare cum vine asta, ce arheologie, se fac săpături, suntem în Egipt, admirăm piramidele, dezgropăm mistere?!

Ei bine, când vine vorba de gențile mele, DA! Iar de portofel nici nu mai vorbesc, e atât de grăsun, fix ca un purceluș de lapte, de la sutele de carduri de fidelitate pe care le dețin (dar când sunt la magazin nu le găsesc niciodată).

Revenind la genți... mai precis la the archeology of my purse (* rucsac mai precis, căci mai nou m-am apucat de ceva cursuri, iar gențile au devenit prea puțin încăpătoare)

După port și după stil, în această perioadă, ca mai jos arată geanta mea sofisticată.




Chic, frumos și feminin, practic și plăcut privirii, când pentru o copiliță, când pentru o doamnă sexy, ele au toate-n comun o mare calitate- sunt ca un sac fără fund, toate intră în rucsac, când le cauți toate nu-s.

Chei, căști, telefon, pixuri, carduri ori cartele, biscuiți, oglinzi, tampoane... zac într-un mare haos. Caut pixuri, găsesc gume, caut chei, găsesc legume. Zici că port casa-n spinare, ca un melc fudul și mare, geanta-i fency, pare lovely, când o cari prea mult în spate, juri că porți pietre de moară!

Drept pentru care, la moment de disperare, am chemat cu interes o echipă măricică de arheologi celebri, să facă o cercetare, poate chiar și săpături, să aflăm misterul genții.

Sincer eu astăzi vă spun, mai aveam puțin să jur că asupra genții mele planează ceva blesteme, prea nu mai găseam nimic și zilnic mă cocoșa!

După lungi cercetări, răscolit și vânturat, cusut și răscusut, scuturat, măsurat, porționat și lustruit, am avut un diagnostic...


Ei senini m-au informat că sufăr de un microb celebru, iar cu inima-ndoită și nesiguranță-n glas, spășită am înțeles că sufăr de rucsaco-dependență!

Pe scurt boala asta-i un soi de ODC, rucsacul preferat fiind obiectul obsesiei și tonele de chestii ce se tot găsesc prin el... ei bine și ele, tot un soi de ODC.

Echipa mea bine plătită, studioasă și cinstită, la final mi-a înmânat și-un raport bine documentat, din care cu roșu erau subliniate cele mai purtate lucruri:

1. pixuri de vreo 7 feluri

2. agende cu pisicuțe

3. nurofen și 3 gumițe

4. batoane de ciocolată

5. rujuri și absorbante

6. romane polițiste

7. uneori a mea pisică

Concluzia?! 7 kile de nimicuri, zilnic de cărat în spate.

Recomandarea?! Să renunț la câteva (dar musai nu la pisică)!

Aceste fiind aflate, viața mi-am revoluționat, am mers la terapie, mi-am îmbrățișat geamănul cel rău și m-am dat pe ghiozdănele pentru fete rele.


Doar că, ce să vezi fârtate!? Și în ăsta tot oeste pietroaie, mâțe grase și bomboane am dat la o primă căutare.

Dacă și voi aveți ghiozdane, poșete și genți haioase, să îmi spuneți dragii mei, ce găsiți mișto în ele. Ori de nu știți ce-i în ele, vă fac cu drag legătura cu echipa mea cea faină, să vă facă o cercetare, poate și o săpătură, să aveți negru pe alb artefactele din geantă!



Această postare a fost scrisă pentru SuperBlog 2017, ediția de toamnă!



9 comentarii: