vineri, 13 octombrie 2017

Aer curat și o vacanță de neuitat






Vacanța este o necesitate, și nu un lux. (L. Bloom)








De mică ai mei m-au învățat cu drumețiile, excursiile, vacanțele spontate și weekend-urile departe de casă, iar acum aproape am devenit dependentă de ele. Dacă trece o lună fără să ies din oraș, simt că mă ofilesc, că deasupra-mi planează norișorii depresiei și nu îmi mai găsesc locul.

Și cum de ceva vreme eram prinsă în mrejele Bucureștiului, vă imaginați bucuria mea când soțul  m-a surprins cu o invitație de cazare în Poiana Brașov.


De mult nu mai așteptasem un weekend cu atâta nerăbdare, iar perspectiva de a ne petrece 2 zile la Hotel Royal Poiana Brasov ne încânta peste măsură!

Cum Vlad avea toate detaliile referitoare la cazare, eu nu mai trebuia să mă preocup de nimic- trebuia doar să am grijă să ne distrăm, să ne simțim ca-n Rai și de ce nu, să profităm de mini-vacanță prelungindu-ne luna de miere.

Fire curioasă, am cercetat de cum am aflat că o să stăm la Hotel Royal camerele acestora și deja îmi imaginam răsfățul de care o să avem parte! Cu aerul lor ușor rustic, în culori plăcute, odihnitoare, specifice zonei de munte și multă atenție la detalii, deja mă simțeam ca-n Rai. Ca să nu vă spun că mă îndrăgostisem iremediabil de mica măsuță de toaletă (cu un aer boem și atât de franțuzesc) pe care o ochisem în camera în care urma să ne cazăm...


Bagajul a fost făcut într-o frenezie totală, iar ziua în care am pornit la drum a fost aproape la fel de frumosă ca o zi de primăvară, cu ciripit de păsări și râsete de copil (deși era toamnă), fapt pentru care, spre diseprarea lui Vlad, am fredonat tot drumul melodia noastră dragă.

Când am ajuns la Hotel Royal- Poiana Brașov, soarele cobora spre asfințit, îmbrăcând întreaga clădire într-o lumină caldă, un soi de aură strălucitoare, moment în care amândoi am știut că făcusem alegerea perfectă pentru acel final de săptămână!






La recepție am fost întâmpinați cu zâmbetul pe buze și multă voie-bună, dar recunosc că nu am stat prea mult la taclele, căci tot ce ne doream era să ajungem în cameră, să facem un duș cald și să ne odihnim unul în brațele celuilalt pentru tot restul serii.

Ne-am odihnit atât de bine, în liniștea plăcută a muntelui și în confortul camerei noastre, în cât a doua zi dimineața arătam cu 3 ani mai tineri și ne simțeam capabili să cucerim munții din jur dintr-un singur pas.

Acestea fiind spuse, ne-am echipat repede (machiatul și aranjatul meu la toaleta minune durând ceva mai mult) și ne-am îndreptat radiind de fericire spre micul-dejun.




Cafeaua aburindă și priveliștea caleidoscopică ne-au făcut o poftă nebună de plimbare, drept pentru care am pornit mână în mână și pas la pas, să explorăm Poiana.

Soarele călduț al toamnei ne mângăia cu blândețe, făcând drumeția extrem de plâcută, iar noi ne bucuram ca doi copii la fiecare fir de iarbă întâlnit în cale, tresăream la fiecare ciripit de pasăre și susur cristalin de izvor. Aerul tare de munte ne punea plămânii la încercare, dar magia locurile era mult prea puternică să ne facă să renunțăm.

Plimbarea noastră a durat până ce stomăcelele noastre au început să cânte, motiv pentru care am luat-o aproape la goană, înapoi spre hotel. Și cum eram siguri că picioarele nu ne vor mai purta pe drumuri de munte în acea zi, am decis ca după prânz să tragem un pui de somn, iar seara să ne încercăm talentul la darts și biliard, din moment ce erau chiar în incinta hotelului.


Despre întrecerea asta nu prea vreau să vă povestesc, căci am mâncat o mama de bătaie memorabilă, ajungând lesne la concluzia că sportul, indiferent de tipul lui, nu a fost făcut pentru mine.

Am adormind admirând stelele și visând la revanșă (am rămas doar cu visul, desigur)!

Ziua de duminică ne-a surprins cu o ploaie deasă și ceață, o vreme ca de toamnă târzie, fapt pentru care am decis să rămânem în hotel, să ne bucurăm de o băutură caldă lângă șemineu și să profităm de timpul (și vremea rea) rămas și să dăm curs unei vorbe din bătrâni, confor căreia, vremea rea e ideală pentru făcut... copiiiiiiiii!!!!


Spre amiază am luat-o din loc, cu bateriile încărcate, plămânii purificați și inimile săltând de fericire.

Privindu-ne în ochi, poate mai îndrăgostiți ca niciodată, ne-am promis să ne reîntoarcem la Hotel Royal în echipă completă, de trei, căci e locul ideal pentru o vacanță atât de făcut copii, cât și de distrat pitici!

Dacă ne ies planurile, rămâne de văzut... până atunci însă, e musai să faceți și voi o drumeție în Poiană!



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog ediția de toamnă 2017.





















7 comentarii: