Treceți la conținutul principal

Recenzie Generalul armatei moarte

Imagine
De la
"Războiul este ospățul morții." (G. Herbert)


Pe Ismail Kadare l-am "cunoscut" acum câțiva ani, când mă pregăteam de o călătorie destul de lungă și îmi uitasem cărțile acasă. Și cum în zona în care eram la chioșcul de ziare nu era o selecție prea mare de cărți, am ales romanul a cărui titlu și copertă m-a atras cel mai mult (era vorba de Podul cu trei arce). Am dat gata cartea în primele ore ale călătoriei și așa am ajuns să mă îndrăgostesc de modul în care scrie Ismail Kadare.

Generalul armatei moarte a fost al doilea roman cumpărat și devorat în doar o zi!


Romanul de față este cel mai cunoscut al autorului, fiind ecranizat de 3 ori (sper să nu mă înșel). Recomand să citiți cartea și abia apoi să vă uitați la film.

Generalul armatei moarte este o carte întunecată, cu mult gri și prea puțină culoare, dar care reușește să puncteze într-o manieră aproape magică ororile războiului.

La aproape 20 de ani de la cel de Al Doilea Război Mondial, un preot și un general (italieni) sunt trimiși în Albania pentru a localiza și recupera osemintele ostașilor italieni uciși pe pământ străin.

Pe măsură ce călătoria devine din ce în ce mai anevoioasă, căutările cumplit de grele, săpăturile în van (chiar dacă locul a fost identificat corect, osemintele nu se mai găsesc acolo), generalul începe să poarte un frumos dialog cu preotul despre inutilitatea războiului.



Înaintând tot mai adânc pe meleagurile Albaniei, cei doi italieni se întâlnesc cu un general german cu o misiune identică, fapt ce deschide răni vechi, mai mai să cauzeze un mic război (de data aceasta scopul final fiin recuperarea osemintelor camarazilor căzuți la datorie).

Desigur, aventurile celor doi nu se rezumă strict la misiune. Fie că și-au dorit sau nu, sunt antrenați în tradițiile și obiceiurile locale, în superstițiile adânc înrădăcinate.

O misiune grea, a cărui rol final s-a dovedit a fi pentru generalul armatei moarte unul cu totul și cu totul diferit față de ce își imaginase...

Deznodământul însă vă invit să îl aflați singuri, citind Generalul armatei moarte de la Polirom (la un preț de aproximativ 15 lei). 

Credeți-mă, romanul merită fiecare bănuț și ceva în plus!
Etichete:

Comentarii

  1. Miki Mihaela22 mai 2017 la 22:28

    Foarte interesant����Multumim����

    RăspundețiȘtergere
  2. Nicolae Claudia22 mai 2017 la 22:41

    interesanta cartea

    RăspundețiȘtergere
  3. irina22 mai 2017 la 22:47

    Multumim pentru recomandare

    RăspundețiȘtergere
  4. irina22 mai 2017 la 22:47

    Multumim pentru recomandare

    RăspundețiȘtergere
  5. Valeria Chertes22 mai 2017 la 23:25

    Foarte interesanta carte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Unknown23 mai 2017 la 08:34

    Interesant subiectul

    RăspundețiȘtergere
  7. Nico23 mai 2017 la 13:35

    O carte pe care nu oricine o poate citi si intelege. Mi-a placut enorm!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ella23 mai 2017 la 19:00

    Am vazut postarea ta de aseara dar mi-a fost lene sa mai intru ... :))
    Am gasit cartea in pdf. Merci de recomandare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amalia Marinescu23 mai 2017 la 21:26

      Cu mare drag. Sper sa iti placa. Din cate am vazut, cartea asta imparte cititorii in doua tabere bine definite- cei carora le-a placut la nebunie subiectul si cei care o detesta

      Ștergere
  9. Unknown24 mai 2017 la 14:55

    Nu oricaruia dintre noi ii place acest gen de carte!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

De la
Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...
271 de comentarii
Citiți mai multe

File de iubire

De la
Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...
321 de comentarii
Citiți mai multe

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

De la
Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...
107 comentarii
Citiți mai multe