luni, 24 aprilie 2017

Recenzi Ochiul Furtunii de Patrick White

"Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni." (Maica Tereza)

Începem săptămâna prin a vă aduce în prim-plan un alt roman câștigător al Premiilor Nobel pentru Literatură: Ochiul furtunii de Patrick White.

Autoru de origine australiană și-a publicat primul roman în 1939, sub denumirea de Happy Valley. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial a fost agent de informații în cadrul Royal Air Force, iar la finele acestuia s-a întors în Australia. În țara natală scrierile sale nu au parte de aprecieri din partea criticilor. Are însă mai mult succes în America, publicând încă 7 romane.

Ochiul furtunii fiind de departe una dintre cele mai frumoase cărți.


Personajul principal al romanului, octogenara Elizabeth Hunter, se află pe patul de moarte, moment ce declanșează întregul subiect al cărții.

Excentrică, cochetă și cât se poate de bogată, înconjurată de trei infirmiere și o menajeră, Elizabeth zace bolnavă, în patul său din lemn de trandafir.

Deși acum este senilă și inertă (în urma unui atac cerebral despre care nu vorbește nimeni), în jurul ei plutește o fascinație aproape bolnavă cu privire la trecutul tumultos și condiția-i socială.

Pentru a fi alături de mama lor (în ultimele sale clipe de viață), Sir Basil Hunter, actor de teatru celebru, aproape de pensionare și Dorothy, fosta soție a unui prinț francez, se întorc la Sydney, după un timp îndelungat de absență.

Deși scopul principal pare a fi acela de a fi alături de mama muribundă, gestionarea moștenirii ocupă și ea un loc important.

Ajunși în casa părintească, încep să se declanșeze o serie de amintiri, poveștile împletindu-se cu măiestrie între trecut și prezent, cu aventurile mamei și copiilor ei.

Ochiul furtunii este un roman strălucitor, plin de amintiri și evocări, aducând în prim-plan o experiență aproape mistică din tinerețea doamnei Hunter. Pe o insulă din ochiul unui ciclon, Elizabeth este fermecată de calmul și liniștea locului, senzații pe care din acel moment le va căuta întreaga sa viață...


White reușește să întrepătrundă și împletească poveștile personajelor cu măiestrie, cu scopul de a surprinde decăderea umană. Relațiile de familie, exaltarea dragostei și ghiara cumplită a urii, viața și moartea, toate sunt prezente în Ochiul furtunii. 

Experiențele fiecăruia, aflându-se la granița fină dintre comic și tragic, compun un tablou al singurătății umane, atât de apăsător că aproape doare.

Un roman la a cărui final o să vă doriți să nu se fi terminat. Un roman despre mine, despre tine, despre fiecare dintre noi, cu un mesaj puternic, ce vă va face să priviți viața cu alți ochi. Aș putea spune că este genul de carte ce îl face pe cititor să își deschidă ochii.

Puteți găsi Ochiul furtunii la Editura All, acum la  un preț special, de doar 33 de lei.



Voi ce mai citiți în ultimul timp?

9 comentarii:

  1. Multumim de sugestie! Pare interesant romanul si cred ca este bun ca doar a castigat premiul Nobel!
    Eu m-am lenevit, nu prea am mai citit nimic in ultimul timp! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu profit de drumurile lungiiiiiiiiii cu metroul si trenul si citesc acolo! :) Ca pe acasa nici eu nu prea citesc.

      Ștergere
  2. Un roman care a castigat premiul Nobel in general este greu de citit, sper sa nu fie asa pentru ca imi doresc si eu aceasta carte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Un roman care a castigat premiul Nobel in general este greu de citit, sper sa nu fie asa pentru ca imi doresc si eu aceasta carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut pe aici carti mult mai greu de citit, cum ar fi Mostenirea Babei Stoltz. Asta e mai mult ravasitoare, decat greu de citit!

      Ștergere
  4. Momentan mai am vreo 2 capitole din "Ultima scrisoare de dragoste" de Jojo M.

    RăspundețiȘtergere