marți, 7 martie 2017

Cărțile- portal spre fericire

"Cărțile sunt și avionul și trenul, și drumul. Cărțile sunt destinația și călătoria. Cărțile înseamnă acasă." (A. Quindlen)

Povestea care îmi leagă destinul de cărți este una veche și înduioșătoare, o poveste ce mi-a intrat în ADN și face parte din mine, fie că vreau sau nu.

Pentru mine cărțile sunt ceva special, balsam pentru suflet și panaceu universal, un adevărat portal spre fericire- spre copilărie mai exact!

Copil fiind, vacanțele de vară le petreceam (ca mai toți ceilalți copii) la bunici, alergând desculță, cu pletele în vânt prin livezile de vișini și râzând cât era ziua de lungă. 

Doar că, spre deosebire de ceilalți bunici, a mea bunică avea un program mai aparte pentru mine... în fiecare zi, după-amiaza, îmi citea! Țin minte și acum teancul de cărți cu povești nemuritoare din care mă punea să aleg ce poveste urma să îmi citească... erau cărți vechi, cu paginile îngălbenite de vreme și coperțile arse de soare... 

În după-amiezile însorite, ne făceam culcuș în grădina din spatele casei, în iarba înaltă și citeam povești la umbra pomilor, iar în zilele mai friguroase, cu ploaie, ne adăposteam pe terasa casei, învelite într-o pătură din lână, iar cuvintele curgeau ușurel, rostite de vocea suavă a bunicii...


Erau momente unice, de o frumusețe aparte, clipe în care călătoream departe, spre tărâmuri de basm, cu prinți și prințese, cu vrăjitori și vrăjitoare.... Desigur, mirosul de tei și fructe coapte, de prăjituri și ierburi uscate, precum și tandrețea bunicii făceau toată magia.

Cred că în verile petrecute la bunici au trecut prin mâinile noastre sute de cărți, iar biblioteca din sufragerie era pentru mine o adevărată comoară... cărțile cu coperți aurite, ori frumos colorate erau preferatele mele și le tratam ca pe nestemate!


Cărți de beletristică, cărți de poezii, enciclopedii, mi-ar fi plăcut să le pot citi pe toate și ceva în plus. 

Bunica m-a făcut să mă îndrăgostesc de citit și să iubesc cărțile ca pe ceva sfânt. Iar când am intrat la școală și vacanțele s-au rărit, în amintirea vremurilor bune, am început să citesc. Prima dată cu emoție, greoi, ca mai apoi să devorez sute de pagini pe zi!

Țin minte și acum prima carte citită cap-coadă de mine: Heidi, fetița munților!


O carte ce îmi este dragă și acum, o carte în ale cărei pagini mă regăsesc... o mică și neprețuită comoară, ce deja este în familia noastră de 3 generații.


Cititul s-a transformat în parte din mine, iar dacă ar fi să răspund la întrebarea cum m-am apucat de citit, nu aș avea un răspuns concret.

Cititul mi-a fost insuflat, cărțile au reușit să mă cucerească prin poveștile pe care le spun, prin lecțiile de viață prinse între coperți și prin magia pe care o pot înfăptui cu orice cititor- îl teleportează spre fericire!

M-am apucat să citesc pentru că astfel îmi amintesc de copilărie și de vocea blândă a bunicii, am continuat să citesc pentru că așa mă relaxez, pășesc într-o altă lume și uit de grijile de zi cu zi și o să citesc până ochii mă vor lăsa, caci cărțile mă înalță.



Citesc pentru că așa am ocazia să trăiesc 1000 de vieți, să mă îndrăgostesc de sute de ori, să râd și să plâng, să vizitez lumi neștiute și să călătoresc pe alte planete... 

M-am apucat de citit din sete pentru cunoaștere, din dragoste pentru bunica și amintirea unei copilării lipsite de griji, în care totul era posibil!

Citesc pentru că mă fascinează lumile descrise de autori, citesc pentru că ador cărțile, indiferent că sunt cărți noi sau vechi.


Pentru mine, a citi nu e doar un verb- este un fel de a fi! Deseori citesc pentru a uita de griji, de suferințe, de iubiri pierdute și inimi frânte... citesc însă și pentru a îmi aminti de cum se zâmbește, de cum este să fii copil!

Mi-ar plăcea ca din ce în ce mai mulți oameni să se reîndrăgostească de cărți și să poată răspunde prompt la întrebarea cum m-am apucat de citit. Aș vrea ca oamenii să citească pentru ei și nu pentru că este la modă, să se descopere prin lectură, să își găsească un refugiu printre paginile subțiri, căci "cartea trebuie să fie toporul care sparge gheața dinlăuntru nostru." (F Kafka)


Voi cum v-ați apucat de citit!?

Acest articol răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Brașov.



22 de comentarii:

  1. Si mie mi-a placut enorm sa citesc, adevarul este ca in ultimul timp m-am cam lasat pe tanjeala dar am sa rcuperez.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De cand m-am mutat in Bucuresti stau si eu prost la capitolul timp pentru citit, dar cum prind ocazia, cum incerc sa recuperez!

      Ștergere
  2. Toate cred ca avem amintiri cu bunica sau mama cred ne citea povesti. Pe mine m-a facut ca citesc mai mult nasa mea care cu toate ca era batrana mergea la biblioteca din sat si lua carti pe care le citea pe nerasuflate. Pasiunea ei mi-a transmis-o si mie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Toate cred ca avem amintiri cu bunica sau mama cred ne citea povesti. Pe mine m-a facut ca citesc mai mult nasa mea care cu toate ca era batrana mergea la biblioteca din sat si lua carti pe care le citea pe nerasuflate. Pasiunea ei mi-a transmis-o si mie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca toate avem astfel de povesti minunate. Mi-ar face o mare placere sa cunosc cat mai multe astfel de istorisiri.

      Gesturile mici, fac diferenta!

      Ștergere
  4. Frumos articol, mi-a placut. Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut. Multumesc mult pentru aprecieri.

      Ștergere
  5. Mama ... ce cuvant minunat! Fara sprijinul ei nu as fi cine sunt. Nu degeaba abecedarul incepe cu acest cuvant! :)
    Sa ai o zi frumoasa! <3

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-ai amintit de bunicile mele...una dintre cele mi-a insuflat lucrul manual ...de la ea stiu sa lucrez, caci din mainile ei ieseau minunatii! De asta iubesc tare mult tot ceea ce pot face doua maini pe lumea asta,asa cum pe tine, bunica ta te-a invatat sa iubesti cartea!
    Cat despre citit...mi-as dori ca pe lumea asta sa dispara tot ceea ce ne ispiteste si ne face sa uitam de carti...pentru mine adevarata relaxare consta in citit! Recunosc ca in ultimul timp nu prea mai am timp pentru citit, ma odihnesc cand pot caci bebe ma oboseste si ma tine noptile treaza dar stiu ca va veni si vremea in care o sa imi regasesc "marea dragoste a mea"- cititul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum ca ai adus vorba de lucru manual, sa stii ca pasiunea pentru crosetat tot de la bunici o am mostenita. Ma bucur ca ti-a placut postarea mea si ca te-a facut sa iti amintesti de copilarie.

      Sper sa reusesti sa ai timp macar 10 minute pe zi sa te intorci la dragostea ta- cititul.

      Ștergere
  7. Foarte frumos articol, m-a impresionat. Sper din tot sufletul sa castigi!!! M-ai facut sa redescopar placerea de a citi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a placut mult articolul, m-ai facut sa imi amintesc de bunici si de primele povesti. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  9. Răspunsuri
    1. Pai oare cine mi-a recomandat cartea?! Oare cine... :)

      Ștergere
  10. Foarte frumos articolul ,si mie imi.place sa citesc dar nu prea am timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet. Ma bucur mult ca ti-a placut.

      Ștergere
  11. Mi-a placut enorm! Sper din tot sufletul sa castigi.

    RăspundețiȘtergere