joi, 5 ianuarie 2017

Povești (terapeutice) pentru copii

“Părinţii funcţionează ca nişte oglinzi pentru copiii lor. Reacţiile părinţilor faţă de copii determină imaginea de sine pe care şi-o formează aceştia. Când descurajăm visurile mari ale copiilor noştri, o facem pentru că nu vrem să sufere sau să fie dezamăgiţi. Dar adevărata suferinţă vine nu din viaţă - care are felul ei de a ne călăuzi spre ţelurile autentice - ci din a le spune copiilor noştri că nu vor reuşi. Crescând în mediul potrivit, copiii înfloresc.”


Dacă ieri ne-am ocupat de ralațiile de cuplu, zic ca până revenim la temele obișnuite, să ne ocupăm și de pitici!

Și pentru că în prima etapă a vieții celor mici interacțiunea cu părinții sau familia extinsă (bunici, mătuși, verișori, etc.) influențează destul de mult viitorul lor comportament, am zis să vorbim despre ceva cât se poate de des întâlnit: poveștile!

Și nu mă refer la povești precum Scufița Roșie, Cenușăreasa, Harap-Alb, sau alte soiuri de basme pe care le citim celor mici; mă refer la cele terapeutice. Iar scopul acestora din urmă este de a îi ajuta pe prichindei să depășească anumite situații dificile, să înțeleagă mai bine lumea sau să își exprime emoțiile într-un mod pozitiv.


Pesemne că dacă deja sunteți părinți și ați început să le citiți celor mici povești, sunteți la curent cu ideile care circulă prin lumea psihologilor, cum că basmele, poveștile fraților Grimm și alte lecturi clasice, nu sunt pe atât de potrivite pe cât am crede pentru a fi citite piticilor noștrii.

Și asta pentru că, se consideră că poartă mesaje ascunse, dintre care amintesc stereotipurile de sex-rol (fata este mereu cea care trebuie să aștepte să fie salvată, fratele cel mic ajunge în cele din urmă să fie eroul, mama vitregă este malefică, etc.). Astfel, se consideră că acest tip de lectură, departe de a ajuta copilul, îi face mai mult rău, pentru că în timp, îl limitează, insuflându-i de mic, stereotipuri și credințe eronate.



Nu o să intru într-o dezbatere amănunțită asupra basmelor clasice (dacă totuși aveți unul anume pe care vreți să îl analizăm, să îmi spuneți) pentru că nu e scopul postării de astăzi. 

Revenind la poveștile sau basmele terapeutice, specialiștii recomandă să le folosim ori de câte ori avem ocazia, indiferent de vârstă, în funcție de nevoie.

Aceste povestioare folosesc metafore, pentru a îl ajuta pe cel mic să găsească noi înțelesuri și soluții pentru problema cu care se confruntă: imposibilitatea de a își exprima furia, timiditate, etc.

Acest tip de povești prezintă personaje reale, în situații reale, chiar apropiate de ceea ce experimentează cel mic, oferind în același timp și soluții. 

Puteți citi aici câteva exemple.

De ce este important să corectăm comportamentele nedorite a prichindeilor noștrii astfel și nu prin atenționare directă, observații sau prin a îi dojeni?

Pentru că, folosind o poveste prin care oferim soluții, reducem sentimentul de rușine (astfel stima de sine a celui mic rămâne intactă), cel mic realizează că ceea ce i se întâmplă este firesc- i se întâmplă și personajului din poveste și are și rezolvare!

Și un alt avantaj, cel mic va considera că el singur găsește rezolvarea problemei sale (nu o impun părinții), fapt pentru care îi va fi mult mai ușor să se obișnuiască cu noul comportament.

Așa că este o situație win-win pentru toți cei implicați. Mai rămâne să inventați sau să găsiți povestioare terapeutice potrivite pentru voi!

Dacă aveți întrebări, sugestii sau nelămuriri, vă invit să le lăsați în căsuța de comentarii de mai jos.



12 comentarii:

  1. Eu sunt foarte suparata de unele produse care se promoveaza pt copii. Mi se pare absurd ca fetitelor sa le cumparam bucatarii si papusi care sa le spuna : mami, mi-e foame!! iar la baieti se le luam masinute, drujbe si mai stiu eu ce. Din punctul meu de vedere, astea sunt niste mentalitati comuniste. Acum femeia nu mai sta la cratita toata ziua. Unele chiar intretin familii..Sunt femei care lucreaza pe utilaje grele, care e problema? Eu sunt foarte revoltata de stereotipurile astea. Ce stiu sigur, e faptul ca fetita mea nu va face parte din aceasta categorie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subiectul este interminabil... eu consider ca cel mai bine este sa prezentam ambele variante (sau 100, cate sunt) iar cei mici sa aleaga ce li se potriveste. Mentalitatile nu le pot numi comuniste, pentru ca pe vremea aia femeile abia ce fusesera chipurile emancipate si lucrau si pe tractoare si un uzine si unde se mai putea. Normal, firesc si frumos ar fi sa ii lasi fiecaruia posibilitatea de a alege.

      Ștergere
  2. Eu sunt de parere ca trebuie sa le citim copiilor povestioarele adecvate varstei lor ca degeaba le citesc sau le povestesc eu ceva ce ei inca nu pot intelege.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta cu siguranta. Subiectul este mult mai larg, complicat si intortocheat. Cele prezentate aici sunt orientative.

      Ștergere
  3. Am citit cu mare placere baiatului meu povesti clasice si bineinteles dupa fiecare fraza urma o intrebare la care ii raspundeam. Cat sunt mici ei au o avalansa de intrebari si la acestea trebuie sa le dam exemple concrete din viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta in cazul fericit in care parintii/bunicii/dadacele au timp sa raspunda la intrebari si sa le explice prichindeilor ce si cum. In caz contrar, e mai dificil.

      Ștergere
  4. Imi este util articolul, mai ales ca sunt proaspata mamica de un an si o sa vina in curand vremea povestilor. Chiar nu aveam habar ca exista asemenea povesti terapeutice. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag! Exista tot soiul de povestioare. Chiar si pentru copilasii care gasesc mersul la toaleta mai dificil. Mie una mi se par foarte utile, pentru ca ofera solutia subtil, fara ca cel mic sa se simta vinovat, aratat cu degetul, etc.

      Ștergere
  5. He,he! Noi acum incepem cu povesti. Are aproape 1 an si trei luni, nu prea multa rabdare cei drept, dupa doua pagini citite imi ia cartea din mana, se pune pe covor si incepe sa o rasfoiasca ea. Zice ceva,dar inteles numai de ea. Unele, nu le consider prea adecvate. Exprimarea lasa de dorit. Prefer sa ma uit cu atentie ce cumpar ca am avut surpriza sa iau o carticica si exprimarea nu era tocmai pentru copii. Nu-mi place violenta din ele, limbajul vulgar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A rasfoi sau chiar citi cartile inainte de a le cumpara mi se pare o idee foarte buna. E drept ca e micuta acum, insa conteaza orice poveste, eveniment, etc. cu care intra in contact. Primii 7 ani de dezvoltare sunt esentiali :)

      Ștergere