joi, 1 decembrie 2016

1 Decembrie- o poveste cat pentru o viata

Dragele mele buburuze, postarea din seara asta este scrisa de jumatatea mea... Consider ca asa, nu doar ca o sa ma cunoasteti mai bine, dar o sa priviti situatia si prin alti ochi. Tot ce va pot spune este: ENJOY!


In noiembrie 2015, la cateva luni de cand ma angajasem ca mecanic ajutor de locomotiva la CFR Marfa, am decis ca dupa 5 ani de relatie a venit momentul pentru treburi mai serioase, cum ar fi o logodna. Pus  pe treaba, m-am pus pe cautat inel, considerentul fiind ca trebuie sa imi placa si mie, iar eu de fel sunt mai pretentios. 

Cateva date aveam aflate, cum ar fi ca ii place doar aurul alb (nu galben) si ca ii mai plac safirele, rubinele, smaraldele, diamantele (dar astea nu imi plac mie). 

Pana atunci, in urma cu ceva vreme, cu ocazia unui eveniment ce a avut loc la un magazine de bijuterii, aflasem marimea optima a inelului pt deget. Ca sa o tin minte, am asociat cota (46) cu numarul unui pilot MotoGP (Rossi V.)

Intre comenzile de la Marfa, am reusit sa gasesc un model care sa corespunda gusturilor mele si am si reusit sa merg sa dau comanda. Toata treaba era sa fie gata pana pe 27 noiembrie (vineri) caci in weekend magazinul respectiv nu era deschis si venea si 1 decembrie, ziua Amaliei si dealtfel si ziua decisiva.

Inelul a fost gata pe 27 noiembrie si tot pe 27 noiembrie la ora 13 aveam prezentare la tura, la Ploiesti, pentru un tren spre Videle – Rosiori. Ca sa ajung la 13 la Ploiesti, trebuia sa prind trenul de 12 care ma lasa la Sud. Daca nu ma duceam tot in ziua aia pentru a ridica inelul, se dadeau peste cap toate socotelile mele asa ca m-am dus de am luat inelul si apoi, direct la gara.

Ajuns la Ploiesti, aflu ca trenul nu e format inca si mai dureaza pana plecam, asa ca m-au bagat la dormitor vreo 9 ore.


Masa pentru drum servita partial la dormitor...





Pe la 23 ma cheama la tura ca sa o luam din loc spre Ploiesti Triaj unde era garniture. Incepuse o ploaie si un vant, iar eu pe la ora 3 si ceva dimineata, eram pe ED 050 si cat asteptam sa plecam spre Rosiori, am avut timp sa trag o poza pentru posteritate. 


Am mers toata noaptea cu o oprire la Chiajna indelungata din pricina cirulatiei pe un singur fir. Intr-un final am luat-o din loc din Chiajna. In Gradinari era aglomeratie mare. 

Intr-un final, pe la 11 ajungem in Videle unde avea sa ne vina schimbul caci mai departe nu ne mai incadram cu serviciul continuu maxim admis.
Cat s-a dus mecanicul pana la gara pentru formalitati, asteptand schimbul...


A venit intre timp si schimbul si am venit regie acasa. Era data de 28 deja... 

Ajuns acasa din cursa, am planificat cu ajutorul unor prieteni sa ma ajute sa ajungem pana la Constanta, dar cu trecere pe la Manastirea Dervent, locul unde mi-am dorit sa aibe loc cererea oficiala. Amaliei ii zisesem mai demult sa isi ia gandul ca o voi cere in public sau de fata cu alte persoane, prin urmare cand am anuntat-o ca o sa mergem de ziua ei pana la Constanta, nu banuia nimic despre ce aveam eu planificat...



Cateva cadre si cu Manastirea...


Ne-am purces apoi spre Adamclisi – Constanta pe unde am petrecut toata ziua.


Pe faleza de la Cazino, am dat peste cineva perfect pentru a marca inca o data acea zi si anume...un caricaturist.


Si pentru ca o astfel de zi nu se putea incheia altfel, a fost musai sa facem si un selfie!



Daca sunteti curiosi/e sa aflati povestea si din perspectiva mea, lasati un coment mai jos. 

16 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Multumesc pentru comentariu. O sa fac si varianta mea, sunt curioasa care o sa va placa mai mult :)

      Ștergere
  2. Frumoasa poveste,frumoase amintiri,trebuie pastrate peste ani si ani .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este! Momentele ca acesta sunt unice si nu pot fi cumparate cu nimic...

      Ștergere
  3. Foarte tare, am si eu un ceferist si il iubesc de mor. Cred ca au ceva in sange ceferistii astia. BRAVO!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca au ceva... un nu stiu ce al lor care ii face speciali! Multumim pentru comentariu :*

      Ștergere
  4. foarte frumos,,, dar vreau si vrrsiunea ta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca vor fi cele mai interesante 2 postari de pe aici :)

      Ștergere
  5. La multii aniii !hei eu cand eram mica pe 1 decembrie eram mereu bosumflata de ziua mea pentru ca nu intelegeam de ce cand e ziua lui mami si tati si Cata (fratele meu )era doar ziua lor !Iar ziua mea trebuia sa fie si a tuturor Romanilor!Aveam impresia ca cineva m-a pacalit :)) .Aveam in jur de 3 4 ani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine ma pacaleu ca toate pregatirile si steguletele sunt puse pentru mine si ca toata lumea canta si petrece de ziua mea. Asta a tinut tot asa pana pe la 3-4 ani. Dupa am fost tare dezamagita sa stiu ca trebuie sa impart ziua cu toata Romania. Intre timp m-am impcatat cu ideea, asa ca LA MULTI ANI TUTUROR!

      Ștergere
  6. mai bine astept varianat ta cred ca este mult mai interesanta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru incredere. Zilele astea vine si varianta mea. Ma apucasem sa o scriu pentru azi, dar am ajuns la concluzia ca e prea lunga si trebuie sa lucrez la ea putin mai mult fata de cat ma asteptam :)

      Ștergere
  7. Ce romantic! Vreau sa povestesti si tu. Sa ne spui varianta ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca a fost romantic! Pana la finalul saptamanii vine si varianta mea :)

      Ștergere