vineri, 30 septembrie 2016

Roses of Bulgaria

Dacă mă urmăriți, deja știți din această postare faptul că weekend-ul trecut am avut dat o fugă în Bulgaria, la Balcic.

Am fost cucerită de tărâmul bulgăresc și de peisajele văzute, de domeniile palatului și am înțeles de ce reginei Maria îi plăcea atât de mult acolo..

Și pentru că nu ai cum să pleci din Bulgaria fără celebrele lor produse pe bază de trandafiri, mi-am luat și eu ceva micuț și drăgălaș... Plus un cadou pentru mama (încă nu îți spun ce ți-am luat, te las să te frămânți de curiozitate până vin acasă)!

Bulgarii au o adevărată cultură a trandafirilor, ca să nu mai vorbim de cât de variată poate fi gama cu astfel de produse... Ba chiar au și un festival închinat acestor flori- îmi imaginez cât de parfumat e festivalul...


Se vede că tărâmul bulgăresc ne-a aparținut... costumele lor tradiționale seamănă atât de bine cu ale noastre!

Recunosc că dacă aveam mai multe leva la noi mi-aș fi luat mult mai multe chestii- am fost tentată să plec și cu niște săpunuri (miroseau incredibil), dar m-am limitat la un balsam de buze din gama locală, Roses of Bulgaria.


Am folosit deja balsamul, este hidratant, cu un miros plăcut, discret, de trandafir și fericire! Și vine și într-un ambalaj simpatic foc.


Dacă nu sunteți fani trandafiri, mai aveau balsam cu măsline și lavandă (cel cu lavandă mirosea dumnezeiește). Prețul balsamului a fost de 7.5 lei, ceea ce din punctul meu de vedere e ok.

Și dacă tot vorbim despre trandafiri, am descoperit o poezioară puțin lacrimogenă a nașterii acestor flori, pe care aș vrea să o împărtășesc și cu voi. Se numește simplu Legenda trandafirilor și este scrisă de al nostru George Coșbuc.

Legenda trandafirilor


O mamă tânără-ntr-un sat

Al Indiei, trăia iubită
De soțul ei și fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viața,
Cum trece-n farmec dimineața
P-un câmp frumos și plin de flori.
Și i-au dat zeii-ndurători
Un copilaș, ca el să fie
Cea mai înaltă bucurie
În traiul ei de rău scutit.



Dar într-o zi s-a-mbolnăvit
Cel dezmierdat din mână-n mână,
Și s-a zbătut o săptămână
Și-a opta zi el a murit.



Din lut era; s-a-ntors în lutul
Creării noastre-a tuturor!
Și mama-și blestema trecutul
Și se-ngrozea de viitor:
Vedea întreaga ei viață
Un câmp pustiu, prin care ea
Cu multă plângere-și ducea
Durerea timpului de față.



Și cu copilul mort la piept,
Aleargă nebunită mama
Și la picioarele lui Brama
În templu ea se duce drept.
Cuprinde gleznele mărețe
A zeului cu patru fețe
Și-n hohot tânguios de plâns,
Obrazul și-l lipește strâns
De piatra cea din veac cioplită.
Tu, patimă nebiruită
A dragostei, ce-o ai de noi,
Părinte! de ne dai un bine
De ce-l ceri iarăși înapoi?
O, lasă-mi viu copilul, Doamne!
De ce m-alungi tu cu dureri
Din ziua caldei primăveri
În noaptea pustiitei toamne?



Și-atunci prin templul luminat
Un sunet vâjâind scoboară,
Ca mulți vulturi ce grabnic zboară
Și-n piatră Brama s-a mișcat:
Femeie! Eu sunt mila milei,
În stânga am lumina zilei
Și vorbele, în dreapta port
Lumina gândului și fapta
Îmi voi deschide dară dreapta
Ca să-ți înviu copilul mort!



Tu mergi și cată pe pământ
O casă-n care niciodată
N-au fost dureri și nici nu sânt,
Și-acolo pune jurământ
Că ai să plângi viața toată;
Că de lumină vei fugi,
Fiind d-a pururi supărată,
Că n-ai să râzi cât vei trăi
Cel mort atunci va fi în viață!



Și cu nădejdea scrisă-n față
Ea pleacă, și din sat în sat
Prin toate casele-a-ntrebat.
Și a găsit în casa ceea
Că p-un fiu mort plângea femeia,
Și-ntr-altă casă plini de dor
Copiii plâng pe mama lor,
Și un bărbat în casa asta
Plângea că i-a murit nevasta.
Și nici o casă n-a găsit



Fără dureri, un loc scutit.
Și s-a întors la templu mama,
Nu-i nici o casă-n lume, Brama,
Scutită de dureri și-amar.
Părinte-al vieții, e-nzadar,
D-aș alerga prin lumea toată
O, lasă-mi viu copilul, tată!



Și ca un tunet depărtat,
Prin templul sfânt s-a ridicat
Un vuiet aspru de furtună
Și-un glas puternic: Ești nebună
Vreai întuneric? Dar să-mi spui,
Poți face-ntunecime plină,
În locul unde nu-i lumină?



Și întuneric unde nu-i
Tu faci lumină? Zile triste
Fără plăceri tu cum le crezi?
Și de există alb, nu vezi
Că negru-l face să existe?
Aceasta tu nu o-nțelegi?
Vrei pentru tine alte legi?
Dar pentr-un om stricat la minte
Nu schimbă zeii ce-au făcut
Ce-a fost în veci ce au trecut,
În veci va fi de-acu nainte,
Și cei vii de vor înceta
Să râdă, blestămându-și soartea,
Cei morți din groapă s-or scula
Și-or râde ei! Nimic nu-i moartea,
Viața-i tot! Auzi cuvântul:
Nebunii n-au nimic d-ajuns!



Și biata mamă n-a răspuns
Plângând a-nmovilit pământul,
Pe fiul ei l-a dat lui Iama.
Și-a plâns o zi întreagă mama,
Mormântu-n brațe ea l-a strâns,
Și-o noapte-ntreagă a tot plâns.
Și-a tresărit în zorii zilei
Și-o clipă s-a pierdut în vis:
O mângâiere i-a trimis
Din ceruri Brama, mila milei!
Din lacrimile plânse-n zori
A răsărit o albă floare,
Și peste noapte-a ei plânsoare
S-a prefăcut în roșii flori.
Erau frumsețile luminii
Dar aveau spini, și-atâta ce-i?
Ea, biata, nu mai vede spinii
Și-adună flori, și mâna ei
Îi sângeră, dar nu o doare,
Că pentru-un spin avea o floare



Așa e scris în cartea sfântă
A legii legilor. D-atunci
Răsar aceste flori pe lunci.
Flăcaii-n poezii le cântă
Și le slăvesc d-atunci pe drept,
Nevestele le pun la piept
Și fetele le pun în plete.
Și-n templul zeilor doi miri
Împodobesc cu flori vestmântul
Și mame triste pe mormântul
Copiilor pun trandafiri.
De ei cine-și ascunde fața
De teamă că de ghimpi sunt plini?
Și dacă viața are spini,
De ce te plângi că-i rea viața?



Sursă foto 1

15 comentarii:

  1. Ce frumos, ce frumos mai dat gata cu aceasta poezioara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In ceea ce priveste trandafirii, am descoperit o sumedenie de legende. Dar cred ca poezioara asta se potriveste cel mai bine anotimpului- plus ca autorul ei este roman.

      Ștergere
  2. M-ati emotionat putin,superbe versuri.Postari de nota 10 cu multe laude.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, dar in mare e meritul lui Cosbuc. Eu doar am preluat poezia scrisa de el si am adaptat-o specificului postarii :)

      Ștergere
  3. Superba poezia.. <3 ador mirosul de trandafir, dar si de lavanda

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi place lavanda. Am in plan sa imi cumpar cateva lumanari cu acest parfum.

      Ștergere
  4. Nu stiam aceasta poezie. Ma-a emotionat pana la lacrimi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiam aceasta poezie. Ma-a emotionat pana la lacrimi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos,frumos.....Nu m-as fi gandit ca Cosbuc a scris Legenda trandafirului

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu stiam, dar daca tot am aflat am zis sa impartasesc si cu altii descoperirea asta frumoasa.

      Ștergere
  7. Deci,pana la urma ti-ai achizitionat si ceva care are in compozitie trandafiri. Pretul este mai mult decat perfect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu doar balsamul ci si crema de maini ce urmeaza a fi daruita uneia dintre cititoare... :)

      Ștergere