Iubirea născând din Mare

Legenda spune că o dată cu apropierea toamnei, vacanța este pe terminate, zilele din ce în ce mai scurte, vremea capricioasă și weekendurile de leneveală și voie-bună pe terminate.

În perioada 8-11 septembrie 2016, la Constanța, ultimul weekend de vacanță stă sub semnul Regatei Marilor Veliere. 13 veliere, 6 țări, 1000 marinari, multă veselie și magie pot fi vizitate gratuit de doritori.

Și pentru că un astfel de eveniment trebuie marcat și printr-o poveste pe măsură, o poveste de dragoste, așa cum îi șade bine Mării Negre- martoră a atâtor sărutări pătimașe, de dor, sau de fericire, de regăsire sau despărțire...

Povestea pe care urmează să vă o spun am auzit-o și eu pe la alții, dar se regăsește și în cărțile dedicate Dobrogei.

Legenda spune că în timpuri străvechi, în vremuri de mult apuse, pe vremea când oamenii încă se închinau Zeilor, iar aceștia le decideau destinul, s-a născut un prunc frumos într-un sat de pescari pe malul stâng al bătrânului Port Euxin. Acesta s-a născut într-o familie săracă, de pescari, dar era chipeș ca nimeni altul.

La câteva zile de la nașterea sa, la poarta casei au apărut 3 zâne bune, ce i-au hărăzit daruri minunate. O voce fermecătoare și glas blând ca al zeilor, frumusețea lui Adonis și poate cel mai surprinzător dintre toate, puterea de a uni apa cu pământul.

Tânărul flăcău, botezat de părinții săi Panait, crescu frumos și voinic, cu un glas molcom și blând, cu mare talent în ale pescuitului. Toți sătenii îl iubeau, iar prietenii îl porecliseră Pan, ca pe zeul din mitologia greacă.

Flăcăul ieșea adesea singur la pescuit pe apele misterioase ale Mării Negre și în timp ce își întindea năvodurile pentru pește, cânta cu glasu-i divin cântecele învățate la vatra satului.

Tot cântând și înaintând pe valurile înspumate ale Mării Negre, fu auzit de Galia, una dintre frumoasele fiice ale Pontului. Aceasta fu pe dată cucerită de glasul magic al flăcăului și împinsă de curiozitate ieși în înaintarea lui Pan.

Astfel, o frumoasă poveste de dragoste se înfiripă între Pan, fiu al pământului și Galia. Povestea lor era magică, dar dureroasă- Galia neputând călca pe pământ fără a renunța la nemurire, iar Pan neputând rămâne între valurile înspumate fără aș pierde viața. 

Cei doi îndrăgostiți își petreceau zilele împreună, cântând, râzând și făcându-și jurăminte, iar la lăsarea serii, fiecare o pornea spre casa lui. Frumoasă poveste aveau cei doi, dar dureroasă.

În una din zile, o molimă grea căzu asupra satului de pescari, molimă ce nu îl cruță nici pe Pan. Degeaba aștepta Galia zile și zile în șir la locul de întâlnire, căci Pan nu mai venea și nici vești despre el nu primea. Cuprinsă de disperare, Galia își luă inima în dinți și păși pe malurile micului sătuc, renunțând la nemurirea sa.

Ajunsă în sătuc, îl găsi pe Pan grav bolnav și suferind. Cu toată dragostea sa îi rămase la căpătâi și îl îngriji nopți și zile în șir, până ce acesta se înzdrăveni.

Fericiți nevoie mare și îmbătați de iubire, Pan și Galia s-au căsătorit, au avut mulți copiii, la fel de frumoși și talentați, reușind să împlinească și cel de al treilea dar al urzitoarei: unirea pământului cu marea.

Fiind doi oameni atât de frumoși, cu un suflet atât de bun și cu drag de viață, a căror veste s-a dus în întreg ținutul Dobrogei, sătucul lor a rămas în istorie ca sătucul Pangalia. Denumire ce în timp a căpătat noi forme, acum numind-se Mangalia.

Vizitând expoziția de veliere din septembrie, dacă ascultați cu atenție valurile mării lovind punțile, vântul suflând în pânze și clipocitul apei la mal, cu siguranță veți auzi și cântecele de iubire ale lui Pan și Galia. Ascultați cu atenție, este cântecul îndrăgostiților, cântec ce vindecă inimile rănite și le aduce împreună pe cele menite să se întâlnească.

Așa că nu stați pe gânduri și haideți să vedem Regata Marilor Veliere!

Sursă poveste: Cealera Cristian.