marți, 3 mai 2016

Cum să faci din viață un joc și-o joacă!

Probabil că și voi, ca și mine, ați văzut la televizor reclama aia simpatică cu o tipă care din pasiunea pentru fotografie și câteva poze de la nunta prietenei (și cu puțin ajutor providențial) reușește să-și pună bazele unei mici afaceri. Dacă nu știți la ce mă refer, puteți viziona întreg spot-ul campaniei mai jos:


Mi-a plăcut reclama (deși în general nu pot spune așa ceva despre nicio campanie publicitară), ba chiar m-a pus pe gândit. Pe gândit în sensul de ce îmi place să fac (foarte mult) și să transform în cev frumos, de durată, care să și însemne ceva! Să însemne ceva pentru mine, dar și pentru ceilalți.

Și nu mare mi-a fost mirarea când am descoperit că cei de la Provident au lansat o astfel de provocare pentru cei interesați (și pasionați) și te împing puțin de la spate să te gândești ce ai face cu 10.000 lei.

Eu una am multe pasiuni și mereu mi-a fost greu să le prioritizez. Machiaj, croșetat, tricotat, prăjiturit, scris, croitorit, iar lista poate continua cam până diseară...

Am stat însă și m-am gândit bine, am analizat, am luat în calcul faptul că o afacere înseamnă pasiune și ceva mai mult de atât, ca pentru a o putea pune pe picioare un împrumut nu este suficient. Este nevoie să gândești Dincolo de Împrumut pentru a avea succes!

Și pentru că v-am tot dus cu vorba, dar nu am spus o vorbuliță despre ideea mea de afacere, ce ziceți de un indiciu!?


Ghiciți!?

Ei bine, da! Îmi place să mă joc. Dacă ar fi după mine m-aș juca non-stop, zi de zi, terenul de joacă ar fi pentru mine locul de muncă ideal! Și pentru că ador să mă joc, pentru că psihologia nu este doar facultatea pe care am terminat-o ci și pasiunea mea de-o viață, visul meu este să pun bazele unui centru de joacă pentru... PĂRINȚI!

În cei 5 ani de studii ale mele și aproape 3 de practică în școli am observat un fenomen din ce în ce mai alarmant. Foarte mulți părinți, pe lângă faptul că petrec foarte puțin timp alături de copii lor, au uitat sau nici nu știu cum să se mai joace. Astfel, până și puținul timp alături de prichindei devine o corvoadă, nu un moment de plăcere.

Visul meu este să îi (re)învăț pe părinți cum să se joace cu piticuții lor!


Știați că pentru o relație bazată pe încredere, pentru construirea unui atașament securizant părinte-copil și o buna dezvoltare a funcțiilor cognitive la cei mici sunt suficiente 15 minute pe zi în care părintele să interacționeze cu cel mic și să îi acorde toată atenția?! Aceste 15 minute se numeste timp de calitate și facilitează buna dezvoltare socio-cognitivă a copilului, precum și formarea unui mecanism de adaptare pozitivă la situațiile problematice de zi cu zi?

Cinsprezece minute pot face minuni, iar scopul centrului meu ar fi acela de a îi învăța pe părinți cum să câștige acest timp în favoarea lor și a copiilor lor!

Nu știu dacă 10.000 ar fi de ajuns pentru planul meu, însă am câteva idei în legătură cu investiția. Desigur, în primul rând este nevoie de o locație, de o campanie de marketing pe măsură, bazată pe studii științifice în domeniu, jocuri și teste psihologice pentru diferite categorii de părinți. Mi-aș dori să pot oferi și servicii pro-bono pentru cei care au o situație socio-economică nu prea bună, dar și cursuri de parenting (pe lângă cele de learn how to play).

Un alt aspect important e acela că nu aș vrea ca acest centru să fie static. Îmi doresc să pot să îl flexibilizez ca să spun așa, putând astfel să țin astfel de cursuri în școli, în orașe de provincie, la sat, pentru că nu există un singur tip de părinte care nu știe să interacționeze cu piticul lui. Există o tipologie complexă, iar aceasta este răspândită de la cea mai înaltă treaptă ierarhică a societății, până la cea mai joasă.


Aș dori să implementez proiectul alături de o echipă formată din profesioniști, preocupați de aceleași aspecte ca și mine, alături de care să concep un ghid pentru părinți care să explice cum să se joacă cu piticii lor, de ce este necesar să facă asta, care să cuprindă studii de caz, cercetări, rubrici de tipul știați că, regulile comunicării asertive, dar și un glosar de jocuri. Ghidul ar fi minunat să poată fi distribuit gratuit în școli, precum să existe și în format electronic (ebook) pentru a putea fi descărcat gratuit.

Pentru un oraș cum este Bucureștiul aș apela chiar la ajutorul unor corporații, care să ofere posibilitatea angajaților cu copii ca aproximativ o dată pe lună să participe la sesiuni de How-To, promovate chiar de firmă. Pentru că, pe termen lung aduc beneficii corporațiilor, sporind gradul de implicare al angajaților, precum și eficiența la locul de muncă.

De asemenea, pe timpul vacanțelor, activități de How-To pot fi organizate și în pacurile din București, pe baza unor înscrieri prealabile, numărul participanților la astfel de activități trebuind fi limitat pentru eficiența programului.

În practică am observat că cel mai greu le este tăticilor să se implice în jocul celor mici, cu precădere dacă sunt tătici de fete, fapt pentru care aș organiza și ateliere specializate pe această arie.


Adulții uită adesea ce înseamnă să fii copil, sunt prinși în hâțișul grijilor de zi cu zi și își complică mult existența. Ceea ce aș vrea eu să le amintesc este faptul că este ușor să te joci, să inventezi, să lași loc simplității în viața ta. Nu este nevoie de jucării scumpe, de jocuri complexe, sau cuvinte sofisticate, console de sute de lei! Pentru copil este mai importantă participarea părintelui, implicarea lui afectivă și nu costul jucăriilor. Nu prea mai contează dacă piticul are o cameră cu jucării numai pentru el dacă nu are cu cine să se joace!

Adulții vor fi învățați că se pot juca și cu lucruri simple, banale, necostisitoare, ca în exemplul de mai jos!


Sunt multe de făcut cu 10.000 lei, este nevoie să fim mai prezenți în viața celor dragi, să ne implicăm și să privim dincolo de bani și grijile de zi cu zi.

Când va fi să tragem linie, amintirile frumoase, momentele fericite alături de cei dragi, și nu banii vor face inima să tresalte de plăcere! Ele sunt viața, bucuria de a trăi, plăcerea de a ști că ai făcut ceva și că nu ai trăit în van!

Cine are puterea să vadă dincolo de împrumut este norocosul care știe cum să trăiască! Dincolo de împrumut este fericirea de a ști că schimbi ceva în lume! Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi și vei contribui la o lume mai bună!

Eu una, vreau să fiu acea schimbare! Vreau să pot să spun că am reușit să îi învăț pe cei ce își doresc cum să facă din viață un joc și-o joacă! Și să o facă bine.

Tu cu ce ai vrea să provoci lumea?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu