Treceți la conținutul principal

Recenzie Distanța dintre mine și cireș de Paola Peretti




"Poate că asta e diferența între prietenie și dragoste. Că prietenia e ușoară, iar dragostea îți aduce prea multă confuzie în minte - seamănă un pic cu norișorul Stargardt din ochi."




"Toți copii se tem de întuneric. Întunericul este o cameră fără uși și fără ferestre, cu monștri care te prind și te mănâncă în tăcere. Însă mie nu îmi e frică de întuneric: întunericul îl am înăuntru."






Paola Peretti este o scriitoare de origine italiană, romanul Distanța dintre mine și cireș fiind cartea sa de debut.

În urmă cu 15 ani, P. Peretti a descoperit că suferă de o afecțiune gentică rară (sindromul Stardardt), o boală oftalmologică pentru care încă nu există tratament. Treptat, își va pierde acuitatea vizuală, până ce va orbi; până atunci însă, îi învață italiana pe copii imigranților.

Romanul pentru adolescenți (și aș adăuga eu, pentru toate vârstele) este inspirat din viața ei, protagonista principală, Mafalda, suferind la rândul ei de sindrumul Stargardt.

Carolina Rabei a contribuit la cartea de față ca ilustratoare, iar munca ei este una cu totul și cu totul aparte, tușele creative făcând romanul și mai fermecător.

Mafalda, personajul principal, este o fetiță de 9 ani, ce se luptă cu o boală perfidă și care la vârsta de doar 10 ani, va rămâne oarbă.

Alături de motanul ei, Optimus Turcaret și îngrijitoarea de la școală (Estella, care este de origine română) se luptă să accepte ceea ce i se întâmplă.

Nu este o perioadă ușoară, Mafalda știe de mai mult timp că urmează să își piardă vederea, doar că în cazul ei asta se întâmplă mai repede decât pentru alții...

Alături de motan, de îngrijitoarea școlii și de un prieten total neașteptat, va trece mai ușor peste această perioadă, va descoperi lucruri noi la ea, va învăța să se lupte cu frica și cu pierderea. 

Căci în final Mafalda nu își va pierde doar vederea...

Distanța dintre mine și cireș este o poveste despre curaj, despre puterea de a nu renunța, despre iubire și prietenie, pierdere și câștig. Este despre speranță și de ce nu, și despre magie.

Cât despre titlul puțin ciudat al cărții, dacă o să aveți curiozitatea să o citiți, o să înțelegeți de ce este atât de legată Mafalda de un... cireș!


Cartea se citește foarte ușor, este accesibilă atât copiilor, cât și adulților și reprezintă de fapt o lecție de viață, un îndemn de a ne bucura de ce avem și de a înceta a ne mai plânge. Este despre importanța lucrurilor mărunte, pe care de cele mai multe ori tindem să le vedem ca pe ceva firesc, ca pe ceva ce ni se cuvine și uităm să vedem cât suntem de norocoși.

Și nu în ultimul rând, Distanța dintre mine și cireș ne învață să găsim lumină chiar și în întuneric...


Informații Distanța dintre mine și cireș de Paola Peretti

Ed. Litera
Public țintă 14+
Nota mea 10
Preț aprox. 30 lei


Un roman #mustread!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...

File de iubire

Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...