Recenzie Jurnalul Aurorei Serafim de Sidonia Drăgușanu

Pe Sidonia Drăgușanu am descoperit-o recent, când am avut ocazia să citesc romanul Într-o gară mică, roman ce mi-a plăcut foarte mult.

Și cum totul în viață are propriul curs, competiția Super Blog mi-a oferit șansa de a mai citi o carte a autoarei mai sus menționate. Așadar, următorul titlu din proiectul #2019booksforsoul este Jurnalul Aurorei Serafim.

Personajul principal este, după cum lesne vă puteți imagina, Aurora Serafim, educatoare la un cămin de zi din București, de pe celebra vreme a comunismului.

Divorțată și cu inima frântă, Aurora se refugiază în muncă, dedicându-se în totalitate elevilor din grupa ei.

Romanul este scris ca un jurnal, Auora înșirându-și gândurile cele mai de preț pe hârtie, ori de câte ori simte nevoia. Din acest jurnal aflăm că în micul ei cerc se mai învârt directoarea căminului, o veche prietenă din copilărie ce reintră brusc și tumultos în viața Aurorei, elevii săi, un inginer cu gemeni cam poznași, dar și medicul căminului.

Cu o copilărie zbuciumată, fiind crescută de bunici după moartea tatălui și o adolescentă chinuită, învățată fiind să facă mereu pe plac altora, nu ne miră că Aurora a dat peste un bărbat nepotrivit, relația lor terminându-se într-o manieră nefericită.

Din momentul rupturii de soțul său, un pictor excentric (și cam ratat aș adăuga eu), începe adevăratul drum al transformării Aurorei. Abia din acel moment se maturizează și începe să devină cu adevărat independentă.

Iar cel  mai bun loc pentru a face asta se dovedește căminul de zi- unde Aurora a ajuns printr-o simplă întâmplare.

Cea care vine să îi tulbure liniștea este Lavinia, prietena din copilărie. Cumva cele două reprezintă partea întunecată și cea luminoasă a feminității. Dacă Aurora (după cum îi sugerează și numele) este blândă, muncitoare, candidă, Lavina este vampa sexy, femeia fatală, aflată permanent în căutarea unei victime.

Horia, medicul căminului le poartă micuților o iubire sinceră și este extrem de protector. Tot el este cel care reușește să o atragă pe Aurora într-un joc încântător de iubire și speranță.

"Ne-am oprit aseară sub salcâmul de pe ale cărui crengi Horia a scuturat într-o seară pulbere de zăpadă pe părul meu în seara în care mi-a spus: Uite așa aș vrea să te scutur de umeri, să te scutur zdravăn, Aurora Serafim, să te trezesc!"

Ce îmi place mult la felul în care este scris romanul este atenția la detalii, felul în care fiecare personaj este surprins în adevărata sa esență. Dramele, bucuriile și micile întâmplări mai puțin fericire. Dăruirea, altruismul, dar și răutatea și meschinăria unora. Drumul devenirii din fetiță în femeie, de la rățușca cea urâtă la minunata și eleganta lebădă.

O poveste în care mai toate ne-am putea regăsis- și dacă nu ne răgăsim pe noi, atunci cu siguranță pe cineva apropiat.

Deznodământul a fost cu adevărat pe placul meu, prezentând nu doar împlinirea prin iubire, ci și o dovadă de altruism și bunătate cum rar se mai întâlnește. 

Ce nu mi-a plăcut totuși la acest roman este maniera propagandistică în care este scris. Sunt precizate și fragmentele pe care autoarea a fost nevoită să le introducă, obligată fiind de sistemele vremii (să nu uităm că romanul a fost scris în perioada comunistă, acțiunea petrecându-se tot atunci). Sunt conștientă ca așa era, dar tot nu mă încântă.

Dacă vă doriți să citiți o carte care să vă facă să zâmbiți, să vă bine-dispună și să vă ofere un sentiment de căldură sufletească, atunci Jurnalul Aurorei Serafim este ce vă trebuie! Eu recomand cartea cu mare drag. Povestea este frumoasă, personajele bine creionate, se citește ușor și oferă exemple cât se poate de reale și încă de actualitate pentru diferite tipologii umane. De fapt, chiar dacă a fost scrisă în 1957, îndrăznesc să afirmă că de atunci nimic nu s-a schimbat în societatea românească.... 

Informații Jurnalul Aurorei Serafim

Ed. Hoffman

Preț aprox. 20 lei

Nr. pag. 240

Public țintă 18+

Nota mea 10

"Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață. (G. Vieru)"