Treceți la conținutul principal

Recenzie Sinuciderea Ielelor de Ana Mănescu

Imagine
De la

"Nu există nimic mai nelipsit de dreptate decât sinuciderea inevitabilă a unui fluture care și-a pierdut o aripă." E. Precub

Mi-am făcut de cap la târgul de carte de primăvară și am venit acasă cu un nou teanc zdravăn de cărți (Doamne, dă-mi timp să le pot citi pe toate și să-mi fac și treburile zilnice).

Titlurile vă spun drept sunt toate atrăgătoare, dar prima norocoasă din teancul uriaș a fost Sinuciderea Ielelor, scrisă de Ana Mănescu și publicată la Editura Herg Benet.

Vă spun drept că mi-am început lectura de vară cu această cărțulie pentru că sărbătoaorea Sânzienelor se apropie cu pași repezi și am considerat de bun augur să mă las purtată pe aripi de magie și mister pur autohton.


Se spune că nu poți să vezi zâne dacă nu ești zânatic, așadar nu poți să înțelegi profunzimea cărții de față dacă nu îți accepți rădăcinile, dacă nu îți iubești trecutul și tradițiile. Atenție așadar, Sinuciderea Ielelor este doar pentru cititori inițiați...

Sinuciderea Ielelor cuprinde 11 povestioare, printre care În căutarea zmeului pierdut, Valea Nandrii, Tinerețe fără de bătrânețe și moarte fără de viață, Sinuciderea Ielelor, Începuturile de la sfârșitul lumii etc.

Toate aceste povestioare au la bază mituri, basme ori legende românești, twist-ul (sau mai bine zis condimentul) pe care Ana Mănescu îl adaugă acestora fiind continuarea istorisirilor.

Sunt sigură că fiecare dintre noi, atunci când era mic și i se citeau basme și legende, s-a întrebat, sau măcar și-ar fi dorit să afle și continuarea. Să știe ce s-a mai întâmplat cu eroii după arhi-cunoscutul și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...

 Ei bine, Sinuciderea Ielelor oferă această continuare în cazul unor povești, iar în cazul altora aduce o nouă interpretare- cumva spune povestea și din altă perspectivă.

Povestioarele sunt frumos construite, ușor de citit și urmărit și captivează încă de la primele rânduri. Mi-a fost extrem de greu să las cartea din mână și vă spun sincer că o zi întreagă nu am făcut absolut nimic, doar am terminat de lecturat Sinuciderea Ielelor. Iar de departe preferata mea a fost În căutarea zmeului pierdut- aș îndrăzni să spun că este cel mai bine conturată și de o finețe psihologică desăvârșită.

În esență toate poveștile au calitățile de mai sus, dar am rezonat cel mai bine cu istorisirea zmeului... poate și pentru că de multe ori am gândit și eu ca eroina, Cătălina...

Sinuciderea Ielelor poate fi comandată pe site-ul editurii Herg Benet, iar acum are un preț promoțional de 23 de lei.

Vă las mai jos câteva cuvinte spuse de Ana-Maria Anghelescu, cuvinte ce descriu perfect esența Anei și a cărții Sinuciderea Ielelor:

Ana Mănescu nu scrie pentru oricine, fiindcă în cuvintele ei nu sunt povești despre simpla devenire a omului, ci mai mult despre zbuciumul sufletesc pe care preferăm să nu îl vedem. Poveștile Anei nu sunt despre ce e urât în viața noastră, ci despre negura care ne face deosebiți. Scriitura Anei expune o lume pe care deseori evităm să o explorăm, o lume în care lucrurile sunt cu susul în jos și nimeni nu are o problemă cu asta.
După ce a experimentat cu o realitate acută în romanele „alter.ego.” și „Stresul dintre orgasme” și a făcut câțiva pași în lumea fantasticului prin volumul de proză scurtă „Quasar”, Ana Mănescu trece de-a binelea granița fantasticului cu noul său volum de povestiri, „Sinuciderea Ielelor”. Incluzând teme și motive populare, precum și personaje familiare din basmele copilăriei noastre, „Sinuciderea Ielelor” cuprinde un univers matur construit, plin de emoții și răsturnări neașteptate de situație.
Dacă iubiți basmele și legendele românești, dacă vă place stilul fantasy și vă întrebați ce cărți să mai citiți în vacanță, pe malul mării sau în vârf de munte, e musai să vă luați Sinuciderea Ielelor.
Enjoy!

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

De la
Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...
268 de comentarii
Citiți mai multe

File de iubire

De la
Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...
321 de comentarii
Citiți mai multe

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

De la
Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...
107 comentarii
Citiți mai multe