marți, 19 iunie 2018

Recenzie Sinuciderea Ielelor de Ana Mănescu


"Nu există nimic mai nelipsit de dreptate decât sinuciderea inevitabilă a unui fluture care și-a pierdut o aripă." E. Precub

Mi-am făcut de cap la târgul de carte de primăvară și am venit acasă cu un nou teanc zdravăn de cărți (Doamne, dă-mi timp să le pot citi pe toate și să-mi fac și treburile zilnice).

Titlurile vă spun drept sunt toate atrăgătoare, dar prima norocoasă din teancul uriaș a fost Sinuciderea Ielelor, scrisă de Ana Mănescu și publicată la Editura Herg Benet.

Vă spun drept că mi-am început lectura de vară cu această cărțulie pentru că sărbătoaorea Sânzienelor se apropie cu pași repezi și am considerat de bun augur să mă las purtată pe aripi de magie și mister pur autohton.


Se spune că nu poți să vezi zâne dacă nu ești zânatic, așadar nu poți să înțelegi profunzimea cărții de față dacă nu îți accepți rădăcinile, dacă nu îți iubești trecutul și tradițiile. Atenție așadar, Sinuciderea Ielelor este doar pentru cititori inițiați...

Sinuciderea Ielelor cuprinde 11 povestioare, printre care În căutarea zmeului pierdut, Valea Nandrii, Tinerețe fără de bătrânețe și moarte fără de viață, Sinuciderea Ielelor, Începuturile de la sfârșitul lumii etc.

Toate aceste povestioare au la bază mituri, basme ori legende românești, twist-ul (sau mai bine zis condimentul) pe care Ana Mănescu îl adaugă acestora fiind continuarea istorisirilor.

Sunt sigură că fiecare dintre noi, atunci când era mic și i se citeau basme și legende, s-a întrebat, sau măcar și-ar fi dorit să afle și continuarea. Să știe ce s-a mai întâmplat cu eroii după arhi-cunoscutul și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...

Ei bine, Sinuciderea Ielelor oferă această continuare în cazul unor povești, iar în cazul altora aduce o nouă interpretare- cumva spune povestea și din altă perspectivă.

Povestioarele sunt frumos construite, ușor de citit și urmărit și captivează încă de la primele rânduri. Mi-a fost extrem de greu să las cartea din mână și vă spun sincer că o zi întreagă nu am făcut absolut nimic, doar am terminat de lecturat Sinuciderea Ielelor. Iar de departe preferata mea a fost În căutarea zmeului pierdut- aș îndrăzni să spun că este cel mai bine conturată și de o finețe psihologică desăvârșită.

În esență toate poveștile au calitățile de mai sus, dar am rezonat cel mai bine cu istorisirea zmeului... poate și pentru că de multe ori am gândit și eu ca eroina, Cătălina...

Sinuciderea Ielelor poate fi comandată pe site-ul editurii Herg Benet, iar acum are un preț promoțional de 23 de lei.

Vă las mai jos câteva cuvinte spuse de Ana-Maria Anghelescu, cuvinte ce descriu perfect esența Anei și a cărții Sinuciderea Ielelor:

Ana Mănescu nu scrie pentru oricine, fiindcă în cuvintele ei nu sunt povești despre simpla devenire a omului, ci mai mult despre zbuciumul sufletesc pe care preferăm să nu îl vedem. Poveștile Anei nu sunt despre ce e urât în viața noastră, ci despre negura care ne face deosebiți. Scriitura Anei expune o lume pe care deseori evităm să o explorăm, o lume în care lucrurile sunt cu susul în jos și nimeni nu are o problemă cu asta.
După ce a experimentat cu o realitate acută în romanele „alter.ego.” și „Stresul dintre orgasme” și a făcut câțiva pași în lumea fantasticului prin volumul de proză scurtă „Quasar”, Ana Mănescu trece de-a binelea granița fantasticului cu noul său volum de povestiri, „Sinuciderea Ielelor”. Incluzând teme și motive populare, precum și personaje familiare din basmele copilăriei noastre, „Sinuciderea Ielelor” cuprinde un univers matur construit, plin de emoții și răsturnări neașteptate de situație.
Dacă iubiți basmele și legendele românești, dacă vă place stilul fantasy și vă întrebați ce cărți să mai citiți în vacanță, pe malul mării sau în vârf de munte, e musai să vă luați Sinuciderea Ielelor.
Enjoy!

6 comentarii: