Magic Romania - Enisala

Săptămâna trecută ne-am luat o foarte scurtă pauză de la monotonia de zi cu zi, precum și de la jungla urbană și ne-am pierdut în ținuturile dintre ape.

A fost o aventură pe cinste, cu surprize din plin, vreme de la blândă la furioasă, dar am trăit în aceste câteva zile mai intens ca în tot anul!

Cel mai mult mi-a plăcut Fortăreața Medievală de la Enisala, în Tulcea. Am pornit spre Enisala din Constanța, pe o vreme destul de capricioasă, cu vânt puternic și nori gri, puși pe ploaie.

Drumul este de-a dreptul pitoresc, cu holde aurii de-o parte și de alta a șoselei, presărate cu pâlcuri colorate de maci, cicoare și alte flori sălbatice.

Păsările, florile, apele susurând și pâlcurile de pădure deasă, liniștea plăcută a naturii și aerul curat te fac să realizezi că în goana urbană uităm să trăim.

La Fortăreața Medievală de la Enisala se ajunge urcând cu mașin (motocicleta, bicicleta etc.) până la baza dealului la care este clădită, apoi, cu avânt, la picior în vârf! Intrarea costă aproximativ 6 lei- vizitarea muzeului și a cetății.

Din cetate nu a rămas mare lucru, doar o parte din ziduri, în rest e în mare parte o ruină, dar nu cetatea face locul special, ci priveliștea, drumul până acolo și istoria din spatele ei. După cum puteți vedea și în poza de mai sus, drumul spre cetate urcă șerpuind ușor, având în dreapta o vale adâncă, plină de verdeață și ape, iar la stânga roci acoperite de cimbrișor, flori nemuritoare, maci și o mulțime de alte flori de câmp.

Pe mine priveliștea m-a cucerit, mai ales că nu am mai văzut așa o bogăție de flori de când eram mică și mergeam cu bunica în expediții, iar ea mă învăța denumirea fiecărei plante și flori în parte.

Intrarea în cetate este pavată cu maci și flori nemuritoare, o adevărată încântare pentru ochi.

Iar ajunși în cetate, ei bine, priveliștea este și mai frumoasă!

Enisala, Heracleea sau Heraclia domină zona lacurilor Razelm și Babadag, încă din a doua jumătate a secolului XIV.

Datorită perioadei în care a fost construită, a amplasării, precum și a altor indicii, se presupune că Cetatea Enisala a fost construită de genovezi pentru a supraveghea traficul navelor. Astfel, Enisala a făcut parte din lanțul de colonii genoveze, ca mai târziu (pe vremea lui Mircea cel Bătrân) să facă parte din sistemul de apărare al Țării Românești, iar în 1419-1420 în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană (Doborgea fusese cucerită de otomani).

Din impunătoarea cetate de odinioară s-au păstrat zidurile, înalte de 5-10 metrii, vizibile din depărtare și străjuind cu îndărjire împrejurimile. Ce o face însă spectaculoasă este magia locului și sălbăticia zonei.

Dacă sunteți în căutarea unui loc unde să aveți ce face, să vă distrați ori să vă umpleți timpul, Cetatea Enisala nu este pentru voi. Aici nu aveți ce face, drumul e lung, iar locul este unul al introspecției, meditației și singurătății.

Un loc pe care nu îl poate înțelege și iubi oricine, un loc departe de tumultul lumii moderne, dar care are mai mult esență decât toate himerele secolului XXI.

Cetatea Enisala este doar pentru cei ce iubesc natura, pentru cei ce își doresc să simtă pulsul apelor și freamătul mării, Enisala este pentru aceia prin a căror vene curge o părticică din sălbăticia ținuturilor sudice.