Croșetăm copilărisme

Cum vă spuneam și de dimineață pe Facebook și cum o să repet și aici, fie ca suntem copii, adolescenti sau batranei, e musai sa tinem cont de un principiu fundamental pentru a ne mentine sufletul vesnic tanar: iubirea de sine!

Poate ca ne-am dori un zambet mai alb, mai putine riduri, picioare mai lungi, o silueta de invidiat ori ochii de un albastru ametitor... uitand calitatile pe care le avem, sau momentele fericite ce ne-au adus ridurilea alea enervante din colturile ochilor...

Suntem suma tuturor bucuriilor si tristetilor, suntem unici, dar sanatosi! Iar asta ne da puterea magica de a face si de a fi orice ne dorim. Asadar, mai bine sa dam uitarii tot ce ne-am dori sa schimbam si sa ne acceptam si iubim asa cum suntem, unici, cu bune si cu rele, ca riduri si fire albe, dar cu un suflet mereu tanar, cu zambete adevarate, ca atunci cand eram mici si intreaga lume ne apartinea!

1 iunie, prima zi de vară în adevăratul sens al cuvântului, dar și ziua copilului, este pentru mine un moment unic! Nu doar pentru ca imi reaminteste an de an sa nu renunt la copilul din mine, dar și pentru că vara în sine are pentru mine conotații aproape magice.

Vara înseamnă libertate, bucurie, drumeții- un fel de a îți trăi viața cu intensitate maximă, de a te bucura de fiecare clipă, de a lăsa soarele să mă învăluiască, de a mă pierde în valurile spumase a mării. 

Vara este culoare, căldură, frumusețe și parfum amețitor de flori. Și pentru că acest anotimp îmi este atât de drag, îmi place să îi dedic câte un proiect ori de câte ori am ocazia. Dacă anii trecuți crosetam coliere cu flori de câmp - le puteți vedea aici, anul acesta am ales să întâmpin vara croșetând cele mai vesele huse pentru ochelari.

Preferata mea este cea cu margaretă pe fond verde, dar desigur, toate celelalte îmi sunt la fel de dragi pentru că pe toate le-am făcut cu tot dragul.

Un alt proiect, extrem de drag a fost cel în care a trebuit să croșetez un set de astfel de huse pentru o mămică și piciul ei. Pe un fond turcoaz, cu floricică portocalie și un soare de vară vesel pentru cel mic, aceste huse rămân de departe cele mai dragi sufletului meu.

Cât despre primele astfel de obiecte de fashion ca să le zic așa, ele au ajuns în posesia membrilor familiei mele și sunt super-colorate.

Următorul proiect de croșetat pe care îl am în minte este o plăsuță de cumpărături, de tipul acesta. 

Vouă ce vă place să faceți în timpul liber, ce pasiuni aveți?! Pentru mine croșetatul reprezintă cea mai bună sursă de deconectare și obișnuiesc să fac tot felu de astfel de obiecte încă din clasele I-IV - pe vremea mea încă se mai purtau orele de lucru manual. Am și o poveste legată de plăcerea mea de a croșeta și învățătoarea de atunci. Învățătoare pe care dacă astăzi aș avea ocazia să o văd pe stradă m-aș întreba dacă să îi pun piedică să pice în nas sau pur și simplu să o dau ... și să trec pe partea cealaltă. Recunosc că prima variantă mi-ar plăcea mai mult.

Povestea, pe scurt, sună cam așa. Trebuis ca în magnifica oră de 45 de minute de curs să croșetăm (toate fetele) un lănțișor normal. Cum eu deja știam să fac asta de acasă, lănțișorul meu era uriaș la final de oră. Deoarece învățătoarea era o frustrată fără pic de talent pedagogic și tact, desigur, mai ales tact, a considerat că am venit cu lucrul făcut de acasă. Și asta pentru că era prea bine lucrat. Ca recompensă, am primit o notă mică. Desigur, dacă așa zisa doamnă ar fi fost atentă la ce se întâmplă în clasă și ce făceam fiecare în cele 45 de minute, ar fi văzut că lucrasem singură. Acum că mi-ar vărsat frustrările,  mă bucur totuși că incidentul de atunci nu m-a influențat negativ, în așa fel în cât să mă determine să renunț la croșetat.