Crăciunul de altă dată

Mai sunt doar câteva zile până la nașterea Domnului, zi sărbătorită sub semnul Crăciunului, a bucuriei, a plăcerii de a dărui și a petrece timp alături de cei dragi.

Acum, mare fiind, îmi amintesc cu plăcere de Craciunurile copilăriei mele, amintiri atât de dragi și poate cel mai important, mereu însoțite de nămeți și clinchete de zurgălăi.

Anii au trecut, vremurile s-au schimbat și cu siguranță nu mai avem nici zăpezile de altă dată, albe și pufoase, marcând sărbătorile de iarnă și cu precădere Crăciunul.

Îmi amintesc cu drag cum doar cu câteva zile înainte de ajun mă trezeam dimineața și constatam cu uimire că în curtea bunicilor a apărut un brăduț. Ardeam de nerăbdare să îl aducem în casă și să îl impodobim... emoția corobării din pod a cutiilor vechi și prăfuite pline de globuri este și acum de nedescris. Bucuria redescoperirii globurilor colorate, a betelei argintii și a beculețelor sclipicioase nu se compară cu nimic în lume!

Era activitatea mea preferată din an, combinată cu un sentiment de euforie și căldură tipic copilăriei, când întoarsă acasă de la colindat, după ce am umblat prin nămeți cât noi de mari și obrajii ne erau roșii ca merele, ne bucuram de căldura sobei, de mirosul de cozonac din cuptor și împodobeam bradul ce ne aștepta cuminte, în suportul lui argintiu.

Semeț, cu ramurile bogate, tronând în mijlocul sufrageriei și înconjurat de globulețe, beteală, luminițe și întreaga familie, devenea un adevărat simbol! Și brusc întreaga camera începea să miroasă a brad, a iarnă și a fericire.

Curtea și casa dormeau sub o pătură groasă de omăt, pisicile torceau leneșe după sobă și cete întregi de colindători se perindau pe la casele din satul bunicilor vestind nașterea Domnului.

Porțile erau mereu deschise, colindătorii erau poftiți în case și omeniți, mesele pline cu bucate... colăcei și cozonăcei grăsuni îți gâdilau nările, turtele cu miere și nucă te ispiteau, iar vinul fiert imprima tuturor veselie și bună-dispoziție.

Oamenii își făceau timp să se viziteze, schimbând rețete ori platouri cu bucate între ei, se veseleau ciocnind un păhărel, iar copilașii se întorceau acasă spre seară, îmbujorați, plini de zăpadă și emoționați la gândul că dimineața vor găsi darurile aduse de Moș Crăciun.

Astăzi, porțile sunt închise, omătul nu mai acoperă griul și durerea naturii, cămările sunt bine ferecate și bucatele nu mai încântă nările nimănui... rețelele sociale însă abundă de fotografii cu mese bogate, cu brazi falnici și clipuri cu cete de colindători.

Lumea nu se mai vizitează, dar își scrie pe messenger, copilașii construiesc oamemi de zăpadă virtuali și au liste interminabile cu lucruri pe care Moșul să le aducă.

De la mic la mare, avem liste lungi, aproape interminabile cu lucruri ce ne trebuie (sau cel puțin credem că ne trebuie), uităm să ne facem timp pentru noi și pentru cei dragi, dar ne scriem mesaje pe Facebook.

Alergăm în sus și în jos cât e ziua de lungă, prin magazine și mall-uri, ne umplem cărucioarele și apoi, ajunși epuizați acasă deplângem sărbătorile de altă dată.

Ne întrebăm unde a dispărut spiritul sărbătorilor, nu știm de ce deși avem cămările pline nu suntem fericiți, admirăm brazii altora și uităm să trăim...

Spiritul acelor sărbători, fericirea acelor Crăciunuri, tihna de altă dată nu au dispărut. Cei ce s-au transformat și au ferecat fericirea pură suntem noi!

Prea multe griji, prea mult vreau, prea mult să avem și prea puțin să dăruim. Să dăruim un zâmbet, să dăruim bună-ziua plin de sinceritate, să închidem telefoanele și să ne deschidem inimile.

Să rupem lacătele de la porțile și inimile noastre, să încetăm a mai da mesaje standard!

Să renunțăm la ce faci și să întrebăm cum te simți. Nu avem nevoie de cel mai mare brad, de cel mai gras porc, de cei mai scumpi cârnați sau de cele mai luxoase cadouri.

Toate astea sunt lucruri și sunt efemere. Avem nevoie de emoție, de familie, de conexiuni și de legături! Să facem mai multe amintiri și mai puține cumpărături.

Mergeți și colindați, primiți în curtea voastră colindători. Dați din puținul de care îl aveți și altora și se va întoarce înzecit.

Vizitați-vă bunicii, poate anu' viitor va fi prea târziu... Mergeți și cinați cu părinții, iar în loc de un portbagaj plin, ascultați-le ofurile, depânați amintiri.

Plimbați-vă, ciocniți un pahar de vin cu toți cei dragi, zâmbiți, salutați un necunoscut, oferiți un colț de pâine unui om sărac, hrăniți vietățile cerului și ale pământului.

Uitați că sunteți adulți, uitați de obligații! Renunțați la a aduna lucruri și clădiți amintiri. În final, despre asta e vorba, iar viața e formată din prieteni, amintiri și iubire. Iar Crăciunul, dintre toate sărbătorile, e despre dragoste și dăruire!

Cineva a spus la un moment dat: "De Crăciunul acesta... mai puține cadouri și mai multă dragoste!"

Așa că, luați aminte! Spiritul Crăciunului este în fiecare dintre noi și în puterea noastră de a ne bucura de lucrurile mărunte, simple, dar care contează.

Sunteți sănătoși, aveți familia și prietenii aproape, brăduțul atent împodobit vă luminează casa, în bucătărie miroase a cozonaci, iar bunicii vă tot pun întrebări enervante?!

Bucurați-vă, alții ar da orice să aibă toate acestea, iar la anu' cine știe....

Vreți să regăsiți adevărata bucurie a Crăciunului!? Priviți în ochii celor mici, priviți-le naivitatea și acodați-vă indulgența de a fi iar mici... îngăduiți-vă să fiți fericiți și veți primi cel mai de preț dar!