"Biologia ne face părinți iar inima, mamă și tată." (K. Heath)
BlogalInitiative derulează în prezent o campanie tare faină, a cărui scop este de a scrie o scrisoare părinților noștrii, scrisoare prin intermediul căreia să le mulțumim pentru ceea ce au făcut pentru noi. Provocarea mi se pare extraordinară, drept pentru care am decis să mă alături și eu celor ce le mulțumesc părinților.
Dacă vă tentează campania, puteți concepe propriile mesaje, pe care să le postați pe pagina personală de Facebook, cu tag către pagina Multumesc părinților și hashtagul #multumescparintilor. Va asteapta premii in valoare de 500 lei fiecare daca trimiteți scrisorile voastre printr-un mesaj privat paginii Multumesc părinților!
Până vă găsiți voi cuvintele și creionați scrisoarea, vă invit să citiți mesajul meu pentru părinți.
Dragii mei,
După cum bine știți, nu este prima oară când primiți o scrisoare din partea mea. Dacă până acum vă scriam din excursii, din țări străine ori la supărare, de data asta e despre a vă mulțumi. Și deși când vine vorba de iubire și mulțumire, cred că faptele sunt mai importante decât vorbele, nu strică să aveți în scris dovada aprecierii mele (asta pentru momentele în care ne mai zburătăcim și zburlim).
Poate că ar trebui să vă spun încă de la începutul scrisorii că nu știu exact de unde să încep... Cred însă că cel mai important lucru pentru care trebuie să vă mulțumesc este acela pentru că exist! Fără voi Amalia nu ar fi fost, deci existența mea pe aceasta planetă ar fi fost nulă... (iar până acum, cu bune și cu rele, îmi cam place viața mea).
Dintre mii și mii de suflete, am avut norocul (și asta pentru că voi doi ați ales) să vin pe acest pământ și să pornesc în călătoria numită viață! Este un privilegiu pe care mulți nu îl au și pentru asta vreau să vă mulțumesc. Respir, iubesc și mă bucur de natură pentru că voi v-ați întâlnit.
E musai să vă amintesc că sunt de asemenea recunoscătoare pentru faptul că sunt parte a unei familii numeroase, cu bunici și străbunici, cu durerile și aventurile ei, o familie gata mereu să te sprijine și să îți sară în ajutor și la bine și la rău!
Ție, mamă, îți mulțumesc pentru ifosele suportate cu stoicism, pentru nopțile albe făcute din cauza mea, pentru rochițele croitite cu atâta iubire și temele pe care le făceai la mate în locul meu (mai ales pentru temele alea îți mulțumesc)!
Iar tu, tată, ești cu siguranță tatăl numărul 1 în privința nopților nedormite și trebuie să îți mulțumesc pentru toate nopțile (și diminețile) în care răspundeai cu promptitudine la apelul meu de a mă recupera de pe la prieteni, cluburi ori terase. Și chiar dacă nu mereu ne-am înțeles noi excelent, asta e pentru că semănăm atât de mult...
Îți mulțumesc pentru florile dăruite, pentru micile surprize, sutele de drumeții făcute împreună și sutele de momente în care mă purtai în cârcă pentru că eram prea obosită să mai merg, ori îmi doream să văd mai bine lumea.
Dragii mei, mă bucur că vă scriu aceste rânduri, mă bucur că sunt copilul vostru și voi părinții mei, că am o familie dezinvoltă și cu mintea deschisă, gata oricând să pornească într-o nouă aventură.
Vă mulțumesc că m-ați învățat ca indiferent de situație să fiu eu, cea adevărată și să nu îmi fie teamă să spun ceea ce simt și ceea ce cred!
Sunt omul care sunt, original și încrezător, cu poftă de viață și dragoste față de frumos, devorator de artă datorită vouă. Și pentru asta vă mulțumesc!
P.S. Nu uitați nici voi să le mulțumiți părinților (chiar dacă uneori vă duc la exasperare) căci fără ei, acum nu a-ți fi citit asta!
Poate că ar trebui să vă spun încă de la începutul scrisorii că nu știu exact de unde să încep... Cred însă că cel mai important lucru pentru care trebuie să vă mulțumesc este acela pentru că exist! Fără voi Amalia nu ar fi fost, deci existența mea pe aceasta planetă ar fi fost nulă... (iar până acum, cu bune și cu rele, îmi cam place viața mea).
Dintre mii și mii de suflete, am avut norocul (și asta pentru că voi doi ați ales) să vin pe acest pământ și să pornesc în călătoria numită viață! Este un privilegiu pe care mulți nu îl au și pentru asta vreau să vă mulțumesc. Respir, iubesc și mă bucur de natură pentru că voi v-ați întâlnit.
E musai să vă amintesc că sunt de asemenea recunoscătoare pentru faptul că sunt parte a unei familii numeroase, cu bunici și străbunici, cu durerile și aventurile ei, o familie gata mereu să te sprijine și să îți sară în ajutor și la bine și la rău!
Ție, mamă, îți mulțumesc pentru ifosele suportate cu stoicism, pentru nopțile albe făcute din cauza mea, pentru rochițele croitite cu atâta iubire și temele pe care le făceai la mate în locul meu (mai ales pentru temele alea îți mulțumesc)!
Îți mulțumesc pentru florile dăruite, pentru micile surprize, sutele de drumeții făcute împreună și sutele de momente în care mă purtai în cârcă pentru că eram prea obosită să mai merg, ori îmi doream să văd mai bine lumea.
Dragii mei, mă bucur că vă scriu aceste rânduri, mă bucur că sunt copilul vostru și voi părinții mei, că am o familie dezinvoltă și cu mintea deschisă, gata oricând să pornească într-o nouă aventură.
Vă mulțumesc că m-ați învățat ca indiferent de situație să fiu eu, cea adevărată și să nu îmi fie teamă să spun ceea ce simt și ceea ce cred!
Sunt omul care sunt, original și încrezător, cu poftă de viață și dragoste față de frumos, devorator de artă datorită vouă. Și pentru asta vă mulțumesc!
P.S. Nu uitați nici voi să le mulțumiți părinților (chiar dacă uneori vă duc la exasperare) căci fără ei, acum nu a-ți fi citit asta!
Foarte frumos, bravo Amalia!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos Amalia! Frumos gest ai facut pentru parintii tai! Eu una nu stiu daca as avea curajul sa multumesc asa...sunt o fire care nu se exteriorizeaza fata de parinti prea mult...prefer sa vorbeasca mereu faptele mele! Este un capitol sensibil pentru mine, mama e slabiciunea mea...tata imi e putin distant pentru se afla de cativa ani buni intr-un cerc vicios din care nu prea vrea sa iasa nicicum si lucrul asta mi-a facut mult rau!
RăspundețiȘtergereSi eu sunt mai apropiata de mama, pentru ca, de... femeile in general isi exprima altfel sentimentele. Barbatii, cel putin pana acum, au fost invatati sa nu arate ce simt, sa fie duri.
ȘtergereCred ca in esenta asta este si sursa tuturor problemelor. De teama ori rusine sa nu para slabi, recurg la tot soiul de metode pentru a se exprima cumva.
P.S Iti multumesc pentru comentariu!
O scrisorica foarte emotionanta. Te pupic iubita!
RăspundețiȘtergereO scrisorica foarte emotionanta. Te pupic iubita!
RăspundețiȘtergereCu drag! :)
ȘtergereEsti o comoara de copil si eu sunt .... exasperant de mamica! :)) Aaa... si bunica! 😅
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa scrisoarea ta! Felicitari!
Multumesc frumos! Din cand in cand, exasperarea aia, face bine :)
ȘtergereP.S. Sa fii o mamica si o bunicuta fericita si sanatoasa, pentru a te putea bucura si de stranepoti!
Frumos!
RăspundețiȘtergereMultumesc :)
ȘtergereFoarte frumos scris si din inima acest articol.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos scris si din inima acest articol.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos!
Ștergerefrumoasa scrisoare
RăspundețiȘtergereMerci mult!
Ștergere