În noaptea asta, Moș Nicolae are o misiune tare grea... să umple atâtea ghetuțe! Voi ați lustruit încălțările!?
Decembrie, pima lună de iarnă este și cea mai îmbelșugată dintre toate. Începând de pe 1 și până pe 31 o ținem numai în sărbători, petreceri și daruri (multe, sper eu).
Dar decembrie nu este numai despre cadouri. Este despre bunătate, smerenie și pace sufletească. Fără acestea, în zadar ghetuțele sunt pline, iar darurile de Moș Crăciun îmbelșugate.
În aceste zile, consider că nu trebuie să ne lăsăm orbiți de febra cumpărăturilor, de bucuria noastră imediată și de strategiile de marketing ale marilor companii... Cred că măcar pentru câteva secunde e bine să ne oprim din agitație și să VEDEM! Să vedem că sunt atâtea familii care abia au ce pune pe masă, atâția copilași care nu au ce ghetuțe să lustruiască sau un brad pe care să îl impodobească.
Pe la atâtea geamuri luminițele sclipitoare, vestitoare ale sărbătorilor și fericirii nu se vor aprinde. Mii de suflete plăpânde vor aștepta în zadar să vină Moșu și să le lase ceva.
Acești copilași, încercați din greu de soartă, vor fi încă o dată dezamăgiți- oare Moșu nu a venit pentru că am fost obraznic...
Să ne oprim din goana asta nebună dupa a avea și să mai și dăm! Să ne uităm în jurul nostru și să ajutăm.
O comunitate unită este indistructibilă, crește, se susține- se dezoltă, ca în cântec: unde-i unu nu-i putere, la nevoi și la durere/ unde-s doi puterea crește și dușmanul nu sporește!
Țin minte și acum, când eram mică și îmi pregăteam ghetuțele cu simț de răspundere, le spălam, cremuiam și așezam cu emoție la gura sobei. Cum abia reușeam să adorm, în speranța că poate-poate reușesc să îl zăresc pe Moș. Îmi tresaltă și acum inima de emoție când îmi amintesc bucuria și uimirea de dimineața, când îmi găseam ghetuțele doldora de dulciuri și fructe parfumate.
Dar la fel de bine țin minte și dezamăgirea, tremurul din voce și ochii înlăcrimați ai colegilor care erau uitați de Moș sau găseau în ghetuțe o nuielușă. Și nu pentru că ar fi fost obraznici, ci pentru că părinții lor nu aveau bani de cadouri.
Sărăcia este cumplită și de cele mai multe ori nu este o alegere! România este o țară săracă- și material și spiritual.
Dacă știți și aveți în jurul vostru oameni cu suflete mari, dar cu buzunărașele mici, ajutați! Ce dați acum, se va întoarce înzecit.
Nu uitați, decembrie nu este numai despre cadouri, decembrie este și despre a dăruit. A dărui puțin din puținul nostru, din ceea ce suntem, din dragostea noastră. Iar dragostea este infinită.
Eu vă doresc ca Moșul să vă aducă sănătate, iubire, împliniri și un strop de noroc. Să aveți ghetuțele doldora de bunătăți și inima împăcată!
Sursă foto 2, 1.
Decembrie, pima lună de iarnă este și cea mai îmbelșugată dintre toate. Începând de pe 1 și până pe 31 o ținem numai în sărbători, petreceri și daruri (multe, sper eu).
Dar decembrie nu este numai despre cadouri. Este despre bunătate, smerenie și pace sufletească. Fără acestea, în zadar ghetuțele sunt pline, iar darurile de Moș Crăciun îmbelșugate.
În aceste zile, consider că nu trebuie să ne lăsăm orbiți de febra cumpărăturilor, de bucuria noastră imediată și de strategiile de marketing ale marilor companii... Cred că măcar pentru câteva secunde e bine să ne oprim din agitație și să VEDEM! Să vedem că sunt atâtea familii care abia au ce pune pe masă, atâția copilași care nu au ce ghetuțe să lustruiască sau un brad pe care să îl impodobească.
Pe la atâtea geamuri luminițele sclipitoare, vestitoare ale sărbătorilor și fericirii nu se vor aprinde. Mii de suflete plăpânde vor aștepta în zadar să vină Moșu și să le lase ceva.
Acești copilași, încercați din greu de soartă, vor fi încă o dată dezamăgiți- oare Moșu nu a venit pentru că am fost obraznic...
Să ne oprim din goana asta nebună dupa a avea și să mai și dăm! Să ne uităm în jurul nostru și să ajutăm.
O comunitate unită este indistructibilă, crește, se susține- se dezoltă, ca în cântec: unde-i unu nu-i putere, la nevoi și la durere/ unde-s doi puterea crește și dușmanul nu sporește!
Țin minte și acum, când eram mică și îmi pregăteam ghetuțele cu simț de răspundere, le spălam, cremuiam și așezam cu emoție la gura sobei. Cum abia reușeam să adorm, în speranța că poate-poate reușesc să îl zăresc pe Moș. Îmi tresaltă și acum inima de emoție când îmi amintesc bucuria și uimirea de dimineața, când îmi găseam ghetuțele doldora de dulciuri și fructe parfumate.
Dar la fel de bine țin minte și dezamăgirea, tremurul din voce și ochii înlăcrimați ai colegilor care erau uitați de Moș sau găseau în ghetuțe o nuielușă. Și nu pentru că ar fi fost obraznici, ci pentru că părinții lor nu aveau bani de cadouri.
Sărăcia este cumplită și de cele mai multe ori nu este o alegere! România este o țară săracă- și material și spiritual.
Dacă știți și aveți în jurul vostru oameni cu suflete mari, dar cu buzunărașele mici, ajutați! Ce dați acum, se va întoarce înzecit.
Nu uitați, decembrie nu este numai despre cadouri, decembrie este și despre a dăruit. A dărui puțin din puținul nostru, din ceea ce suntem, din dragostea noastră. Iar dragostea este infinită.
Eu vă doresc ca Moșul să vă aducă sănătate, iubire, împliniri și un strop de noroc. Să aveți ghetuțele doldora de bunătăți și inima împăcată!
Sursă foto 2, 1.
Frumoase cuvinte, si eu iti doresc Amalia numai bine si sa ramai la fel cum esti, o fata cu suflet mare si frumos.
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet! Numai bine :*
ȘtergereM-ai emotionat cu acest articol. Ai mare dreptate cum prea multi oameni saraci si curati in jurul nostru.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu. M-a intristat ziua de ieri... in oras am vazut mult prea multi oameni absorbiti de a avea si prea putin conectati la ce se intampla in jurul lor!
Ștergereasa este. sunt sute de copii in tara asta, la care Mos Craciun nu a venit niciodata din cauza saraciei. Din pacate putin dintre noi constientizeaza lucrul acesta. Mi-ar placea sa fim mai multi, cei care daruim din putinul nostru.
RăspundețiȘtergereAsa este .
RăspundețiȘtergere