Sincer vă spun că nu prea știu cum să încep postarea asta... plus că o să fiu foarte scurtă, căci vreau să îmi petrec timpul care a mai rămas alături de persoanele dragi mie și nu în fața monitorului.
Vă spun de la început că sunt o norocoasă, la vârsta asta încă mai am bunici și mă bucur cu și de ei. Iar în curtea copilăriei mele mă simt cel mai bine! Grijile parcă dispar, încordarea se evaporă și mă bucur de fiecare clipă și aducere-aminte.
Nicăieri nu am gustat fructe mai bune ca la bunici, culese cu mâinile mele și nicăieri aerul nu a fost mai magic ca la ei. E o atmosferă de pace și desfătare ce cred eu că îi cuprinde pe toți cei care pășesc în grădina magică!
Vântul adie nestingherit printre ramurile bătrâne, păsărelele ciripesc gălăgios prin iarba verde din grădină, rândunicile își învață puii să zboare printre frunzele de viță de vie și puii de găină privesc pofticios zarzavaturile apetisante...
Soarele pare că mângăie și el cu razele-i aurii întreaga curte, iar bunica ne răsfață cu cel mai bun desert gustat vreodată; spumă rece de zmeură, odihnită printre crenguțe de coada-șoricelului puse la uscat.
Zmeura și ea așteaptă să fie culeasă, răspândind în juru-i miresme dulcegi, ca o poveste de iubire. Cu fructe rozalii și grăsuțe pe crenguțele-i fragile, te îmbie mai ceva ca buzele trandafirii ale unei copilițe.
Iar la lăsarea serii, când răcoarea pune stăpânire pe curte și meistoasa regină a nopții își deschide fericită florile spre a fi admirate, mirosul de iarbă, de mușețel și pământ proaspăt udat îți inundă nările, pune stăpânire pe toate simțurile și te teleportează într-o lume de mult uitată, o lume ancestrală ce încă există ascunsă în adâncul nostru... Bâzâit de insecte, zbor de licurici și cântec de greieri, într-o armonie a simțurilor, ce înalță spiritul, îndreaptă privirile spre bolta plină cu stele și te împinge să alergi ca într-un dans al ielelor pe iarba rece și umedă... într-o comuniune desăvârșită cu natura.
Așa e vara la bunici- desfătarea simțurilor și alinarea sufletului, lângă oameni bătrâni, gârboviți, cu mâinile uscate de vreme, dar cu o mângâiere vindecătoare.
Voi ce ați făcut astăzi pentru sufletul vostru!? Mai aveți bunici? Atunci pune-ți mâna pe telefon și vorbiți cu ei!
Nu aveți unde vă delecta simțurile în natură? Atunci îmbrățișați un copac. Iubiți natura și iubiți-vă pe voi.
Eu vara la bunici îmi regăsesc chemarea... fiică a naturii pierdută în metropola betonată, aștept momentul în care mă voi regăsi în propria-mi grădină secretă.
Până atunci vă invit la o porție de fericire.
Vă spun de la început că sunt o norocoasă, la vârsta asta încă mai am bunici și mă bucur cu și de ei. Iar în curtea copilăriei mele mă simt cel mai bine! Grijile parcă dispar, încordarea se evaporă și mă bucur de fiecare clipă și aducere-aminte.
Nicăieri nu am gustat fructe mai bune ca la bunici, culese cu mâinile mele și nicăieri aerul nu a fost mai magic ca la ei. E o atmosferă de pace și desfătare ce cred eu că îi cuprinde pe toți cei care pășesc în grădina magică!
Vântul adie nestingherit printre ramurile bătrâne, păsărelele ciripesc gălăgios prin iarba verde din grădină, rândunicile își învață puii să zboare printre frunzele de viță de vie și puii de găină privesc pofticios zarzavaturile apetisante...
Soarele pare că mângăie și el cu razele-i aurii întreaga curte, iar bunica ne răsfață cu cel mai bun desert gustat vreodată; spumă rece de zmeură, odihnită printre crenguțe de coada-șoricelului puse la uscat.
Zmeura și ea așteaptă să fie culeasă, răspândind în juru-i miresme dulcegi, ca o poveste de iubire. Cu fructe rozalii și grăsuțe pe crenguțele-i fragile, te îmbie mai ceva ca buzele trandafirii ale unei copilițe.
Iar la lăsarea serii, când răcoarea pune stăpânire pe curte și meistoasa regină a nopții își deschide fericită florile spre a fi admirate, mirosul de iarbă, de mușețel și pământ proaspăt udat îți inundă nările, pune stăpânire pe toate simțurile și te teleportează într-o lume de mult uitată, o lume ancestrală ce încă există ascunsă în adâncul nostru... Bâzâit de insecte, zbor de licurici și cântec de greieri, într-o armonie a simțurilor, ce înalță spiritul, îndreaptă privirile spre bolta plină cu stele și te împinge să alergi ca într-un dans al ielelor pe iarba rece și umedă... într-o comuniune desăvârșită cu natura.
Așa e vara la bunici- desfătarea simțurilor și alinarea sufletului, lângă oameni bătrâni, gârboviți, cu mâinile uscate de vreme, dar cu o mângâiere vindecătoare.
Voi ce ați făcut astăzi pentru sufletul vostru!? Mai aveți bunici? Atunci pune-ți mâna pe telefon și vorbiți cu ei!
Nu aveți unde vă delecta simțurile în natură? Atunci îmbrățișați un copac. Iubiți natura și iubiți-vă pe voi.
Eu vara la bunici îmi regăsesc chemarea... fiică a naturii pierdută în metropola betonată, aștept momentul în care mă voi regăsi în propria-mi grădină secretă.
Până atunci vă invit la o porție de fericire.
Nu se putea descrie mai frumos cum e la bunici :)
RăspundețiȘtergereChiar esti o norocoasa! Sa profiti la maxim timpul cu ei. Mie imi raman doar amintirile.
Pupici
Daca as putea as ramane toata vara acolo... Nimic nu se compara cu o curte in care sa iti petreci timpul si sa iti bei cafeaua!
ȘtergereMa bucur ca ti-a priit sederea. Ar trebui sa vii mai des, nu crezi?
RăspundețiȘtergereSunt ferm convinsa ca ar trebui sa fac asta. Vara cel putin ar trebui sa imi mut resedinta acolo.
Ștergere