Treceți la conținutul principal

Înainte de meci, ședință de yoga


Eu și fotbalul ne întelegem la fel de bine ca pisica și câinele. Însă Muchi Uchi al meu e fan Euro, ba chiar m-a anunțat cu o lună înainte de începerea campionatului că în fiecare seară o să avem program sportiv, așa că de vreo două zile am devenit microbistă (mai mult de nevoie decât de voie...)

Există totuși și ceva ce îmi place tare mult la campionatul ăsta. Oare ghiciți ce?! Indiciul este this one it's for you!


Pentru mine, indiciul este Haide România și mai presus de toate, haide cu yoga terapia! Când iubitul meu începe să se pregătească de meci, fix înainte să vină toata gașca de băieți la noi și să-nceapă gălagia, hop și eu cu yoga mea.


După ce reechilibrarea fizico-spirituală s-a restabilit, mă transform în coechipier de nădejde și pregătesc atent terenul. Castronele colorate cu chipsuri crocante (așezate strategic, departe de mustățile curioase), punguțe dolofane cu semințe pestrițe și arahide picante, toate atent condimentate cu o bere amăruie și nițel suc pișcător pentru suflete yoghiste. Masă încărcată, îmbelșugată și frumos aranjată, pentru microbiști adevărați, că nu ne încurcăm cu nimicuri.



Am avut o tentativă de a mă pregăti și cu vase frumoase cu flori, dar am ajuns repede la concluzia că intra în categoria obiectelor interzise (și periculoase) atunci când vizionezi meciuri de fotbal cu o ditamai gașca de băieți- apa se revarsă ca un râu învolburat când echipa favorită ratează, florile suferă de atac de cord surpriză, iar vaza e posibil să se înmulțească.

Așa că ședințele de yoga (cred că pe la jumătatea sezonului și cele de terapie) și o masă plină cu de toate reprezintă modalitatea mea de a mă pregăti înainte de meci. Pentru că am nevoie de multă răbdare să aștept să se tot scurgă acele minute lungi și plictisitoare în care tot ce văd e o minge și mulți tipi alergând disperați după ea (și să îi am alături pe alții care urlă și dau indicații prețioase unor tipi de nu îi aud). Înainte de meci mintea trebuie să fie limpede pentru a putea să mă gândesc la toate bijuteriile, hainele și cosmeticele pe care le-aș vrea sau de care am nevoie.


Și nu doar că nu joc fotbal, dar nici nu sunt pasionată de acest sport. Dar din iubire pentru Muchi, mă pregătesc temeinic pentru Euro.

Iar la final, domnișoarelor, doamnelor, aveți grijă ce hăinuțe purtați în perioada aceasta, unii domni ar putea lua fotbalul mult prea în serios și nu vrem să fiți rănite!


Voi cum vă pregătiți înaintea meciurilor cu România de la Campionatul European?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...

File de iubire

Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...