Treceți la conținutul principal

Despre HDD sau Heffy, Duce de Dristor

Imagine
De la
Aveam în plan să fac o altfel de postare pentru seara asta, dar evenimentele din cursul zilei m-au făcut să mă răzgândesc.

Așa că astăzi vreau să vă fac cunoștință cu cel mai nou membru al familiei: HDD!


El este Heffy, sau cum îi mai spune Vlad, HDD (Heffy Duce de Dristor).

Este un motănel tare, tare, dar TARE alintat, care desigur, ca orice pisică face numai ce vrea el (uneori chiar prea mult...), dar indiferent cât este de obraznic, ne este foarte drag. Și pe cuvânt, că nu am mai văzut (și am avut multe pisici la viața mea) pisic mai obraznic ca el.

HDD însă, pe cât este de obraznic, pe atât este de iubitor și drăgăstot. Așa pupăcios nu am mai văzut...


Mi-ar plăcea tare mult să avem o căsuță mică, pe pământ, unde să ne ducem traiul în liniște toți trei, iar peste câțiva ani poate 4... Lui Heffy sunt sigură că traiul pe pământ, în aer liber, i-ar plăcea enorm... Cine știe, poate o să avem șansă să ni se împlinească și visul ăsta...


Acum, pui fiind, este tare drăgălaș și jucăuș, îți mai scoate și peri albi, mai ales când se trezește la 6 în fiecare dimineață și cere mâncare... E greu cu așa un puiuț mic, dar în același timp și frumos. Pregătirea perfectă înainte de venirea unui bebe.

Fiecare zi de când a apărut în viața noastră e o aventură, dar în ciuda năzbătiilor și uneori perilor albi provocați, mă bucur că e al nostru! Nu prea mai avem timp să ne plictisim, dar ne și distrează (desigur, când nu ne enervează).

Noi vă pupăm acum și ne întoarcem la joacă!
Etichete:

Comentarii

  1. Evelyn19 mai 2016 la 21:52

    Heffy!! Ooohh, suflet mic si frumos!!! <3
    Ador pisicileeee!! Vroiam sa adopt si eu unul, acum ca ne-am "stabilit" putin. Dar sincer, inca nu mi-am revenit dupa moartea lui Tommy, motanelul meu care a murit acum 4 ani..
    Sa va aduca numai bucurii, si va doresc ca toate visurile voastre sa vi se implineasca. Toate ajung, asa vreau sa cred :)

    Pupici! Sa ii transmiti si lui Heffy din partea mea :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amalia Marinescu20 mai 2016 la 14:03

      Va multumim mult pentru toate urarile. Si noi va dorim numai bine si multa sanatate si putere sa va impliniti toate visele. Si mie mi-a murit acum 2 ani pisicuta pe care am avut-o din clasa I. Dar nu pot rezista fara un sufletel in casa.

      Heffy va pupa dulce si el si va doreste numai bine (si poate si un nou sufletel in familie, cine stie...)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

De la
Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...
271 de comentarii
Citiți mai multe

File de iubire

De la
Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...
321 de comentarii
Citiți mai multe

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

De la
Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...
107 comentarii
Citiți mai multe