Treceți la conținutul principal

Mitzi și bradul de Crăciun II

Imagine
De la
Aceasta este o povestioară scrisă de mine, inspirată de cea mai drăgălașă și obraznică pisică! Drepturile de autor îmi aparțin și nu accept copierea sau reproducerea acestui text. 

Pentru Mitzi și bradul de Crăciun I, dați click aici.




Mitzi și bradul de Crăciun

Pe ușă intră o creatură imensă, verde, puternic mirositoare, îmbrăcată toată cu niște ace mici și ascuțite! Și creatura asta i-a prins pe părinții fetiței! Mă înfoi toată, îmi dau urechile pe spate, mă arcuiesc, mârâi, scuip, îl avertizez să le dea drumul! Dar creatura cea verde nu ascultă, ba chiar înaintează spre sufragerie, sigur vrea să îi prindă și pe ceilalți. Trebuie să fac ceva până nu e prea târtziu, așa că mă încordez, mă pregătesc, SAR și o atac cu toată puterea mea!
Brusc, hohote de râs invadează casa, spre surprinderea mea... Prietenii mei bipezi râd din toți rărunchii, de parcă ar avea în față o comedie, nu un monstru!
Chiar și victimele Creaturii sunt bine-dispuse. Mă uit la toți cu ochi mari, rotunzi, întrebători, nu mai înțeleg nimic..., iar pe ușa lăsată deschisă intră în zbor câțiva fulgi de albi și suflarea rece a iernii care îmi îngheață codița...
Fetița mă ia în brațe și mă scarpină după urechi, iar ceilalți așează Creatura într-un colț al camerei. Încerc să mă calmez, când îmi dau seama că prietena mea se îndreaptă cu mine, spre Creatură! Mă zbat, nu vreau să ajung la ea, însă până la urmă nu am scăpare, sunt la câțiva centimetrii de acele țepoase. Fetița o atinge și nu pățește nimic, ba chiar chicotește vesel, așa că, încet, întind boticul, adulmec bine aerul, apoi, cu ceva curaj întind lăbuța să o ating.

O examinez din ce în ce mai atent, o miros bine-bine, să nu îmi scape nimic, apoi realizez ceva! E UN COPAC! Unul ciudat mirositor și cu mulți țepi, dar e un copac până la urmă! Unul în care te poți cățăra și în care te poți ascunde și în care îți poți ascuți gheruțele și și și.... ooo bipezii ăștia drăguți mi-au adus un copac în care să mă cațăr și să îmi ascut gheruțele când mă plictisesc! Și e doar al meu....




- Va urma-

Sursă imagine: aici 
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Părerea mea despre produsele Cien la o lună de la testare

De la
Deși am mai povestit despre produsele Cien  aici  și  aici , postarea de astăzi este dedicată întregului pachet primit spre testare. La aproximativ o lună de când am început să mă delectez cu aceste produse, pot afirma că deja mi-am făcut o părere și vă pot spune sincer ce cred eu despre ele. A se observa că gelul de duș e folosit intens- de la baie la pozat, că așa îi șade bine unui produs bun! Preferatele mele au fost crema de mâini și gelul de duș, pentru că hidratează pielea în profunzime, se absorb repede în piele și au un miros proaspăt, discret, pe care îl ador. Pot afirma că am devenit dependentă de aceste două produse, nu mă pot abține să nu le utilizez. Uneori chiar am impresia că inventez motive de a face duș, doar așa, să mă mai bucur puțin de mirosul plăcut al cremelor și de pielea fină, moale și bine hidratată- aproape ca a unui bebeluș. În ceea ce privește cremele de față, sunt mulțumită de ele, în ceea ce privește hidratarea sunt ok, lasă tenu...
267 de comentarii
Citiți mai multe

File de iubire

De la
Când aveam fundițe-n păr și rochițe cu buline, Visam la marea iubire,  Ca-n romanele citite pe sofa de străbunica. Am crescut cam repejor Și cu mare bucurie rochița de școlăriță am îmbrățișat. Dar la visul de iubire tot n-am renunțat. La liceu, cu lumea-n cap și speranțe de-mplinire, Am fugit după iubire... Doar că lesne mi-am dat seama că nu-i totu' ca-n romane Și tare m-am supărat pe romanele citite, Pe poveștile trăite și personajele iubite. Dar când timpu a mai trecut Și mai mare am crescut, Ușor am realizat că mitul despre iubire Poate fi înfăptuit lângă omul potrivit. De-a lungul timpului, dar mai ales în facultate, am învățat că un bun scriitor este acela care a cunoscut viața cu tot ce presupune ea: greutăți, bucurii, suișuri și coborâșuri, durere și fericire, lacrimi, agonie, disperare- dar nu s-a lăsat înfrânt de ele, ci le-a împletit cu măiestrie în povești inedite, ce fac delicul publicului. Și asta tocmai pentru că cititorul î...
321 de comentarii
Citiți mai multe

Recenzie Anul de gratie de Kim Ligget

De la
Prima postare din 2021 a venit cu ninsoare abundenta, insa mie, drept sa va spun, tare imi e gandul la primavara. Si descoperind printre documentele mele cu carti aceasta poza, mi-am zis ca macar asa sa aduc din parfumul si culoarea primaverii...   Romanul "Anul de gratie" de Kim Ligget a aparut la Editura Litera in 2019 si spune povestea Tierney James, o tanara de doar 16 ani. Romanul este destul de alambicat si pe alocuri cam intunecat, insa, sinceri sa fim, de multe ori asa este si viata... Intreaga ideea a cartii se invarte in jurul "anului de gratie", un soi de initiere a tinerilor in viata de femei. Tierney James traieste intr-o societate bazata pe respectarea traditiilor si obiceiurilor, o societate in care femeile nu au drepturi si trebuie sa asculte de barbati. La implinirea varstei de 16 ani toate fetele trebuie sa paraseasca satul si sa plece departe, intr-un loc special amenajat pentru ele, timp de un an. Inainte de a face asta, barbatii din sat isi aleg...
107 comentarii
Citiți mai multe