"Cineva e de prisos. Eu sau ea. Apoi a plecat să se culce. Am rămas cu vorbele ei în urechi: "Cineva e de prisos." Mereu, mereu același lucru, Catrinel! Și în viața mea a fost totdeauna cineva de prisos, și eu am fost în viața altcuiva cineva de prisos.
Cine e de prisos se duce, cine trebuie să rămână rămâne. Viața știe să orânduiască lucrurile așa cum trebuie, așa cum se cuvine."
Sidonia Drăgușanu (1908-1971) a fost prozatoare, jurnalistă și a scris nenumărate nuvele, romane, povestiri pentru copii. Am citit cu mare plăcere Într-o gară mică (romanul cu care, de fapt, m-a și cucerit), Jurnalul Aurorei Serafim și acum Într-o gară mică.
Deși Într-o gară mică rămâne de departe cel mai drag roman scris de Sidonia Drăgușanu, Una din noi e de prisos mi-a mers direct la inimă și simt cumva că îmi este ceva mai aproape de suflet ca toate celelalte cărți ale autoarei.
Romanul de față este scris ca un soi de corespondență între Catrinel și Aurora, pe parcursul a 12 ani. Catrinel este cea care deschide povestea, apoi întreg romanul este compus din scrisorile Aurorei către prietena ei, Catrinel. Istorisirea se închide simetric, printr-o scurtă relatare a aceleiași fete care a și inițiat-o.
Personajul principal, Aurora, de doar 18 ani când începe corespondența, este o fata naivă, cu inima zburdalnică și chef de iubire. Totuși, cum se întâmplă mai întotdeauna, prima iubire este un eșec. Iar asta, departe de a o învăța minte, o face să se arunce într-o căsnicie ce se dovedește a fi de-a dreptul dezastruoasă.
Prinsă într-un soi de iubire obsesivă față de prima dragoste, Sandu, nu reușește să se desprindă de amintirea acestuia ani buni; nici după ce devine mamă, nici după ce își părăsește soțul și se mută la București.
Și mai aproape de Sandu acum, îl tot sună fără să îi vorbească, obsesia este la fel de vie, până când, află că soția acestuia, femeia pentru care a și renunța la Aurora, a murit. Cuprinsă oarecum de speranța că astfel el se va întoarce la ea, realizează că nu va putea concura în veci cu imaginea unei soții moarte- o imagine idealizată... Și mai descoperă că în toți acești ani a idealizat imaginea și dragostea pentru Sandu.
Am putea spune că renunțarea la el și conștientizarea faptului că această iubire a fost de fapt o iluzie adolescentină, o maturizează cu adevărat.
Când Aurora îl cunoaște pe Tibi, de care se îndrăgostește, are speranța că în sfârșit, va începe să îi meargă și ei bine.
Nu au timp să se bucure prea mult de logodnă, căci începerea celui de Al Doilea Război Mondial, îl va duce pe Tibi departe de Aurora, pe fronturile îndepărtate.
Bomboardamentele asupra Bucureștiului, scrisorile extrem de puține primite de la Tibi, evenimentele politice, toate conturează un caleidoscop emoțional, prin care Aurora trece de la agonie la extaz, de la firesc la nebunie, de la fericire la disperare.
Iar întoarcerea lui Tibi, departe de a fi oaza de liniște și fericire pe care o aștepta Aurora, continuă coșmarul și caruselul emoțional prin care femeia este nevoită să treacă, iar rolurile se inversează...
"Catrinel, mi-o milă fără de margini de femeia asta.
Eu sunt în viața ei exact ce a fost în viața mea Mona Antonopol.
Ea trăiește acum exact aceeași situație pe care am trăit-o eu când m-a părăsit Sandu.
Atunci am fost eu de prisos, acum a fost ea de prisos.
În Univers, rețeta echilibrului este probabil: pentru fiecare fericit, un nenorocit.
În timp ce unii urcă panta, alții o coboară. Apoi rolurile se schimbă...
Nu știu de câte ori trebuie să ne cedăm locurile...
Probabil, cât trăim.
Mă gândesc că, într-o zi, Tibi va întâlni o altă femeie...
Mă gândesc că, într-o zi, s-ar putea să i se facă dor de Marioara..."
Și cortina cade, cu grație, la fel cum a început, prin cuvintele lui Catrinel...
"Când un bărbat are de optat între două femei, nu este destul să se decidă la una din ele, mai trebuie să o respingă pe cealaltă.
Trebuie să o sacrifice pe cealaltă.
Și nu se poate fără să sacrifice și ceva din el. Uneori, ambiția lui de a fi un om cu caracter..."
Romanul Una din noi e de prisos (ca tot ce scrie Sidonia) se citește extrem de ușor, scriitura este extrem de fluidă și plăcută. Eu cel puțin, îi devorez cârțile în doar câteva ore; are un je ne se quis...
Reușește să surprindă foarte bine frământările sufletești, mai ales cele izvorâte dintr-o mare suferință din dragoste, ceea ce mă face să cred că a suferit destul de mult pe chestiuni de ordin... sufletesc!
Indiferent cum ar fi, creionează cu măiestrie personajele, reușește să le surprindă trăsăturile, poveștile ei nu par ireale, surprinde omul în autenticitatea lui. Iar în Una din noi e de prisos, frica este de fapt personajul principal; deși iubirea pare să aibă acest rol de cinste.
Căci, în final, concluzia este simplă: în dragoste, ca și în viață, nu poți fi niciodată sigur că odată ajuns la fericire n-o vei pierde a doua zi...
Un roman mai degrabă pentru fete și femei, cu personaje autentice, prinse într-o istorie zbuciumată, fiecare cu propria durere, cu propriul of și cu o psihologie remarcabilă!
Informații Una din noi e de prisos
Ed. Cărțile Tango
Public țintă 18+
Nota mea: 10+
Preț aprox. 20 lei
#mustread
Comentarii
Trimiteți un comentariu