"Ameri, uneori te iubește mai mult cel care te lasă să pleci decât cel care te ține pe loc."
Viola Ardone is an italian writer, born in 1794, in Napoli. With a licence degree in literature, she is teaching latin and italian at a school in Napoli. She also writted La ricetta del cuore in subbuglio and Una rivoluzione sentimentale.
The children's train ( I treni dei Bambini) is a book about love, poverty and hard choices.
The action in these novel begins in 1946 and continues till 1994, following the destiny of Amerigo Speranza.
Amerigo will leave with the children's train, in the northern Italy, in what at that time the communists believed to be a good idea.
Ameri is a poor little boy from the south of Italy, with no father, living just with his mother and trying to make a living.
When his mother decides to enroll Ameri in the train project, his life and destiny will be changed forever.
Amerigo always wanted (and dreamed) to play the violin, and by pure luck (or destiny) the house where he ends up is one of art lovers, especially music.
It's the first time when Ameri sees the good life, he is not hungry anymore, has 3 new brothers, he goes to school and finds love; or, at least some other kind of love.
His new "father", who makes musical instruments gives Ameri a violin and with a friend of hims, that's a music teacher, Ameri learns how to play it.
The hard part comes when Amerigo has to go back to his mother. Although he loves her, after he saw life can be better, it's hard for him to readjust to the old live.
So, in a moment of frustration, he takes the train and rans from home, back to the family in north. He continues to study the violin, gets in to the Music Academy and becomes famous... but at what price?!
Since that day, the day when he ran away, Ameri won't come back home to visit his mother; until 1994, when something happens, something that will chance Amerigo forever...
"Și îmi spui asta tocmai mie, Maddalena, care am fost urcat într-un tren la șapte ani? Într-o parte era mama, în cealaltă tot ceea ce îmi doream: o familie, o casă, o cameră numai pentru mine, mâncare caldă, vioara. Un bărbat dispus să-mi dea numele lui. Am fost ajutat, e adevărat, dar am îndurat și multă rușine. Ospitalitatea, solidaritatea cum spui tu, are și un gust amar, pentru ambele părți, atât pentru cei care dau, cât și pentru cei care primesc. "
Trenul copiilor este un roman despre durere, renunțare, succes și iubire. Este despre cum părți dintre noi rămân în urmă, la cei pe care îi iubim, dar alături de care nu putem fi, acest lucru schimbându-ne pentru totdeauna...
"Floarea se va ofili mâine sau poimâine, nu contează. Gândul la tine nu se va ofili niciodată. Toți anii pe care i-am petrecut departe unul de altul au fost o lungă scrisoare de iubire, fiecare notă pe care am cântat-o am cântat-o pentru tine. Nu am ce să-ți spun altceva. Nu am nevoie să aflu niciun răspuns. Despre tatăl meu, despre Agostino, despre îndepărtarea ta și despre tăcerile noastre. Îndoielile rămân și mi le păstrez, le port cu mine să-mi țină tovărășie. Nu am rezolvat nimic, nu are importanță (...) ce nu ne-am spus nu ne vom mai spune...."
Informații Trenul copiilor de Viola Ardone
Editura Meteor Press
Nr. pag. 254
Nota mea 10+
Public țintă 17+
#mustread
O carte interesanta,mulțumim pentru recenzie!
RăspundețiȘtergereCu mare drag. Cred ca este una dintre cele mai bune carti citite de mine pe 2020 (pana acum, anul inca mai are multe luni la dispozitie)
Ștergere