"Beau de la răsăritul lunii până la răsăritul soarelui când, de fapt, nu aparțineau nici nopții, cum nu aparțineau nici zilei. Erau pierduți în timp, cum erau pierduți în toate."
"Dragostea e un pod Sonja. Dar, din păcate, există unele greutăți la care podurile nu rezistă și se rup."
Richard Flanagan (1961) este un scriitor australian, de origine irlandeză. În 1849 familia sa stabilindu-se în Tasmania. La vârsta de 16 ani și-a întrerupt studiile și s-a angajat. În prezent este absolvent al Worcester College, cu specializare istorie. Este căsătorit, locuiește în Hobart, Tasmania (unde se petrece și acțiunea din romanul de față) și a publicat aproximativ 6 romane.
"Oamenii beau nu ca să se bucure de prezent, ci dintr-un motiv mult mai presant, din dorința de a uita trecutul și a nega viitorul. Destinația lor nu era plăcerea, cu uitarea, și voiau să ajungă acolo cât mai curând posibil."
Să bați din palme cu o singură mână este un roman de o sinceritate cutremurătoare, fiecare filă, fiecare cuvânt al cărții, derulând drama comunității de emigranți din Australia, mai cu seamă a Sonjiei și a tatălui său, Bojan.
Când într-o noapte geroasă, Maria, mama Sonjiei, părăsește micuța locuință a familiei, purtând cu sine doar o valijoară, destinul celor lăsați în urmă avea să se schimbe pentru totdeauna...
Pierdută printre fulgii de zăpadă, într-o noapte australiană fără de sfârșit, ia cu sine toate speranțele de mai bine a soțului, puterea de a plânge a fiicei, credința în dragoste și o viață mai bună.
Însă oare, nu erau ele de mult pierdute?! De când, Maria, împreună cu Bojan poposiseră pe pământul Australiei, părăsindu-și țara natală, limba maternă și o bucățică din suflet?!
Nu s-au năruit oare toate aceste speranțe când ajunși în țara în care își puseseră întreaga speranță și întreaga tinerețe i-a tratat nu cu indiferență, ci cu brutalitate, cu superioritate, catalogându-i drept venetici?
Oferindu-le nu căminul la care visau, nu căldura caselor australiene văzute la televizor sau în reviste, ci slujbe pentru venetici, case pentru venetici și servicii pentru venetici?!
Să bați din palme cu o singură mână se desfășoară între anii 1950 și 1990, urmărind îndeaproape povestea Sonjiei.
Cartea este construită în două planuri ce alternează, (trecut și prezent) între copilărie și viața de adult.
Bojan, incapabil să facă față durerii, chinuit de amintirile din război și pierderea neașteptată a soției, dezamăgit de țara în care își pusese toate speranțele, își găsește alinarea în alcool. Iar cea care suportă stihiile interioare a tatălui, este chiar fiica: Sonja.
Până într-o zi, când, suficient de mare, alege să plece, fără a se mai uita în urmă, fără a mai reveni pe meleagurile copilăriei. Asta până într-o zi când, viața luându-i o întorsătură ciudată, decide să se întoarcă.
Iar întoarcerea la cine a fost cândva, stârnește un val interminabil de amintiri, amintiri ce până atunci se încăpățânase să le uite.
Un ceainic de jucărie din porțelan, o noapte rece cu fulgi albi și jucăuși, o fâșie de dantelă, mirosul unei livezi de meri, sângele ce i se scurgea pe față de la bătăile tatălui, cântecul de leagăn al mamei, câteva fotografii alb-negru și o floare de colț, fac ca plecare Sonjiei să fie imposibilă.
Nici australiancă, nici europeană, Sonja revine să se împace cu trecutul și să construiască un viitor- viitorul la care visaseră cu atâta nesaț părinții ei...
Iar în cele din urmă, va putea găsi acea "doma" mult dorită, visul fiecărui imigrant, mântuindu-se prin iubire și aflând adevărul despre mama ei...
Un adevăr mai crud decât noaptea geroasă în care Maria a ales să-și părăsească soțul și copilul...
Să bați din mână cu o singură palmă este un roman care mie mi-a plăcut foarte mult, mai ales că încă este de o mare actualitate. Nu vorbește despre Sonja și Bojan, ci despre toți cei care aleg să plece, să-și rupă rădăcinile, transformându-se iremediabil și irevocabil, pentru o viață mai bună.
Este despre toți aceea ce visează, ce speră, ce se avântă cu încredere și naivitate, doar pentru a-și sfâșia aripile și zdrobi sufletele într-un interminabil caleidoscop al durerii.
Un roman despre durere, despre viață și moarte, despre demonii ce îi purtăm în suflet, despre efemeritate.
Și mai presus de toate, o poveste reală- căci poate fi povestea oricărui imigrant, a oricărui om plecat în căutarea unei vieți mai bune.
Să bați din palme cu o singură mână este o lecție de viață, un manifest al durerii și al imposibilității omului de a acționa împotriva destinului - a încerca să schimbi cursul vieții, este ca și cum ai vrea să bați din palme cu o singură mână... un simulacru al normalității!
Iar emigranții au parte de orice, numai de normalitate nu. Ei rămân prinși în Purgatoriu- veșnic supuși chinurilor flăcărilor, dar nevând acces nici la Rai, nici la Iad. Un chin nesfârșit al sufletului...
Informații Să bați din palme cu o singură mână
Ed. Litera
Colecția Clasici contemporani
Public țintă 16+
Nota mea 10
Preț aprox. 30 lei
#mustread
Comentarii
Trimiteți un comentariu