Aventuri pe 4 roți

"Călătoritul te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor. (I. Battuta)"

Mândră posesoare de carnet auto, cu o vastă experiență în (ne)condus de mai bine de 4 ani, mareeee amatoare de călătorii și peripeții, de excursii și drumeții; cu mențiunea că doar din dreapta șoferului!

Iar dacă la excursia pe patru roți mai adăugăm și un strop de aventură și puține palpitații, atunci excursia e perfectă. Căci, pentru noi, contrar credințelor populare, o vacanță reușită înseamnă și peripeții de neuitat! 

Și în acest sens stau mărturie cele mai palpitante două mini aventuri pe meleaguri româno-bulgare alături de soțul meu și cel mai bun prieten al nostru, la bordul celei mai simpăticuțe mașinuțe.

Prima aventură, cea spre Bulgaria, mi-a dat cele mai multe palpitații, când după cam o oră de la plecare i-am văzut pe băieți aruncându-și priviri suspecte, mașina încetinind-încetinind-incetinind.... ca mai apoi să ne oprim la câțiva metrii de o benzinărie.

Obișnuită cu aventurile din anii 90 trăite alături de părinții mei, deja mă gândeam cum putem face rost de cârlige de remorcare ...

Din fericire traumele mele nouăzeciste s-au dovedit nefondate, iar singura pană a mașinuții noastre a fost cea de benzină și cafea (cea din urmă pentru noi).

După ce băieții s-au distrat copios pe seama mea, am pornit veseli la drum, să ne bucurăm de o frumoasă zi de toamnă, în excursia noastră spre castelul Reginei Maria. 

Ajunși în Bulgaria însă ne-a amintit de legenda urbană a disparițiilor mașinuțelor ca prin magie și tare am stat cu grijă cât ne-am plimbat și-am admirat frumusețiele din jur. Din fericire, hârbul nostru a atras doar priviri de compătimire; ceea ce făcea probabil ca hoții legendari eventual să ne lase o mașină mai bună în schimb, nu să o fure! 

Și cum se cam însera, am pornit-o înapoi spre țară, dar haioși și temerari am decis să o luăm pe un alt drum... fără hartă-n torpedou. Mare, mare greșeală, voi să nu faceți așa ceva! Dacă la drum plecați, să aveți la voi hartă ori gps, prin ciulini și alte țări să nu vă rătăciți, de drumuri cu hârtopi să vă feriți.

Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul și din toate-nvață, e musai-musai să vă spun și de o altă drumeție, spre marea Cetate a Devei.

Cum aceasta a fost anunțată, ca o doamnă cochetă, m-am pregătit din timp cu tot ce-i necesar pentru o excursie mai lungă: haine, încălțări, lenjerie, cosmetice, parfumuri, mâncare și cedeți-mă nu mai vreți să mai continui... și cum și spre Deva am plecat mai mulți, când să ne punem bagajele: hop! Fără spațiu... tare mi-aș mai fi dorit o cutie portbagaj. Asta ca să nu fiu nevoită să renunț la minunatele mele valize, doldora cu bunătăți... măcar drumul a meritat!

Și micul ocul spre Arboretumul Simeria, un loc de vis și de-a dreptul special, pe care cu mare drag vă sfătuiesc să îl vizitați!

Doar că șoferul nostru se simte mult mai în largul său la volan, pe drumurile asfaltate ale patriei, nu pe cărări neumblate, cu frunze arămii.

L-am consolat cu drag, ca mai apoi să putem porni în trombă, victoriși spre Deva- pe cărări asfaltate, desigur.

Spre șosele camarazi!!

P.S. Și cât noi studiam anatomia frunzelor, structura urmelor de animale și a fenomenelor naturii, șoferul nostru se documenta temeinic pe autogedal.ro, ca următoarele drumeții să fie mai safe.

Și cât eu search-uiam pe site-uri după podoabe și bijuterii, băieții se documentau temeinic despre ce super-accesorii să mai cumpere pentru mașină.

Dar nu prea multe, că nu vrem să fie mașinuța prea super-sonică- doar mai vrem ceva peripeții. Să avem și la anu ce povesti!

Dacă voi vă vreți mai safe, mai dotați și aranjați, accesorii pentru mașini căutați și la drum apucați! 

Probă scrisă pentru Super Blog 2019, ediția de primăvară.