Vă povesteam săptămâna asta despre mierea Roua Florilor de la Apidava, iar de atunci gândul și inima mi-au rămas cumva între prezent și trecut... Mi-am zis că încă o postare despre miere la un inteval atât de scurt ar fi plictisitoare, însă inima nu îmi dă pace, așa că vă rog să considerați postarea de astăzi un soi de volumul II.
Albinele și eu avem o relați specială și vă spun sincer că zumzăitul lor gălăgios nu mă sperie, ba chiar îmi dă o senzație de fericire și împlinire! Poate și pentru că am crescut de mică printre stupii colorați, plini cu familii de albine de care bunicul meu avea o grijă deosebită.
El m-a învățat să respect albinele, să nu mă tem de ele și să le iubesc pentru munca și mierea minunată pe care ne-o dăruiesc nouă, oamenilor!
Primăvara, de cum răsăreau primele flori, albinuțele noastre zumzăiau vesele prin grădinița cu ghiocei și zambile, iar mai târziu, spre vară, plecam împreună cu bunicu și un amic de-a lui la pădure ori la câmp cu stupii.
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri de cum cei doi bătrânei lucrau din zori la stupii lor, iar eu mă pierdeam prin câmpurile pline de floarea-soarelui, înconjurată de mirosul specific câmpurilor însorite, a polenului și a pământului acoperit de rouă! Nu cred că există sentiment mai extraordinar, un soi de libertate mai pură ca aceasta.
Iar seara, când ne întorceam de la câmp, bunicul obosit de atâta muncă, iar eu prăfuită, îmbujorată și euforică, cei de acasă ne așteptau cu cel mai spectaculos desert al verii: tort cu mere și frișcă, stropit cu miere de culoarea ambrei.
Mierea Roua Florilor mi-a amintit de copilărie, de zilele cale de vară, când alergam desculță și fără griji prin iarba verde, fragedă, acoperită de rouă, floarea-sorelui scuturându-și căpușorul blond la fiecare pas al meu... și de dragul acelor vremuri am recreat tortul cu mere al bunicii!
Pentru câteva clipe, cât am savurat felia onctuoasă de prăjitură picurată cu miere polifloră, am fost iar copila de 5 ani ce dansa printre albinele zumzăitoare.
A fost momentul în care mi-am dat seama că mierea e mai mult decât miere- e o simfonie de gusturi, simțuri și amintiri!
Terapie (sau apiterapie dacă vrem să fim corecți) pentru trup și suflet, ar trebui introdusă în obiceiurile alimentare de zi cu zi a tuturor românilor.
Poate vă întrebați de ce consdier asta?! Sunt milioane de motive, însă cred că 3 (+2) sunt esențiale:
- mierea este un soi de hrană vie, singurul aliment ce nu se alterează în timp. Bogată în vitamine, minerale etc., este un real ajutor în diferite tipuri de boli. Combate anemia, efectele negative ale stresului, oboseala și multe afecțiuni provocate de secolul vitezei în care trăim;
- după cum spuneam, este o bună terapie atât pentru trup, cât și pentru suflet și folosită zilnic contribuie esențial la starea noastră de bine;
- este o alternativă sănătoasă la zahărul din comerț, iar consumată în cantitatea recomandată (2-3 lingurițe/zi), întărește imunitatea, ajută la menținerea unei greutăți optime etc. și poate fi introdusă fără grijă în alimentația celori mici (atâta timp cât medicul nu a recomandat altceva).
Desigur, există și un al-IX-lea motiv pentru care vă recomand să consumați miere! Sunt sigură că ați auzit de expresia (iar unii dintre voi ați și fost) lună de miere. Aceasta provine dintr-o credință nordică, un soi de tradiție ce spunea că tinerii însurăței trebuie ca timp de o lună de zile să mănânce câte o linguriță de miere. După împlinirea cu succes a acestui ritual, cei doi puteau avea copii sănătoși, voinici, iar tânăra soție putea rămâne însărcinată mult mai ușor. Așadar, efectele benefice ale consumului de miere erau cunoscute din cele mai vechi timpuri, iar acest elixir magic, dătător de viață era încredințat noilor cupluri.
Și al-V-lea motiv pentru care vă recomand să consumați miere e oboseala! Nu e ceea ce credeți voi, mierea nu vă obosește, ci vă ia ca prin farmec orice urmă de oboseală, migrene ușoare sau astenie. Fie că beți ceaiul și cafeaua cu miere, ori că vă preparați o limonadă cu miere din belșug și lămâi acrișoare, acestea vă înlătură apatia în câteva clipe.
Așadar, data viitoare când sunteți la muncă ori acasă și simțiți că nu mai puteți, că vi se închid ochii și că vă scade nivelul de concentrare, preparați-vă o limonadă, adăugați miere și scorțișoară! Eficiență garantată, fără efecte secundare asupra sănătății.
Cât despre celelalte 333300303030303 motive pentru a consuma miere, ei bine, mierea este de fapt un portal magic, ce te teleportează în copilărie, când totul era posibil și puteai zburda liniștit, fără ca grijile de zi cu zi să îți apese umerii. O singură linguriță cu miere, savurată cu ochii închiși și inima deschisă, te va purta pe aripi de vânt în inima Transilvaniei, peste pădurile răcoroase și lizierele de salcâmi parfumați, pentru a te așeza la umbra florilor sălbatice al căror parfum e medicament pentru inimă.
Mierea vindecă dorul, iubirile deșarte și inimile frânte prin dulcele-i gust și parfum. Purtând în sine, așa cum chihlimbarul păstrează amintiri vechi, splendoarea zilelor de primăvară, Roua Florilor deschide o poartă magică și brusc zgomotele orașului sunt înlocuite cu ciripit de păsări și susur de izvor... sau oriunde alegi să evadezi.
În cazul meu portalul duce spre lizierele cu salcâmi înfloriți, spre câmpurile cu floarea-soarelui, poienițel cu fragi și iarbă acoperită de rouă. Duce spre casa bunicilor, cu perdeluțe apretate și prispa acoperită de mușcate roșii, spre tortul cu mere de vară și fagurii ispititori pe care bunicu îi aducea cu sine, spre fericirea noastră, a nepoților! Faguri ce ne așteptau cuminței pe o farfurioară de un albastru pastel, aproape plesnind de miere și ce dispăreau cât ai zice pește... singurele urme ale existenței lor fiind fețele și degețelele noastre acoperite de un strat lipicios de miere...
Mierea nu e doar aliment, e poveste, e trudă, bucurie și mai presus de toate, este dulceața iubirii!
Albinele și eu avem o relați specială și vă spun sincer că zumzăitul lor gălăgios nu mă sperie, ba chiar îmi dă o senzație de fericire și împlinire! Poate și pentru că am crescut de mică printre stupii colorați, plini cu familii de albine de care bunicul meu avea o grijă deosebită.
El m-a învățat să respect albinele, să nu mă tem de ele și să le iubesc pentru munca și mierea minunată pe care ne-o dăruiesc nouă, oamenilor!
Primăvara, de cum răsăreau primele flori, albinuțele noastre zumzăiau vesele prin grădinița cu ghiocei și zambile, iar mai târziu, spre vară, plecam împreună cu bunicu și un amic de-a lui la pădure ori la câmp cu stupii.
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri de cum cei doi bătrânei lucrau din zori la stupii lor, iar eu mă pierdeam prin câmpurile pline de floarea-soarelui, înconjurată de mirosul specific câmpurilor însorite, a polenului și a pământului acoperit de rouă! Nu cred că există sentiment mai extraordinar, un soi de libertate mai pură ca aceasta.
Iar seara, când ne întorceam de la câmp, bunicul obosit de atâta muncă, iar eu prăfuită, îmbujorată și euforică, cei de acasă ne așteptau cu cel mai spectaculos desert al verii: tort cu mere și frișcă, stropit cu miere de culoarea ambrei.
Mierea Roua Florilor mi-a amintit de copilărie, de zilele cale de vară, când alergam desculță și fără griji prin iarba verde, fragedă, acoperită de rouă, floarea-sorelui scuturându-și căpușorul blond la fiecare pas al meu... și de dragul acelor vremuri am recreat tortul cu mere al bunicii!
Pentru câteva clipe, cât am savurat felia onctuoasă de prăjitură picurată cu miere polifloră, am fost iar copila de 5 ani ce dansa printre albinele zumzăitoare.
A fost momentul în care mi-am dat seama că mierea e mai mult decât miere- e o simfonie de gusturi, simțuri și amintiri!
Terapie (sau apiterapie dacă vrem să fim corecți) pentru trup și suflet, ar trebui introdusă în obiceiurile alimentare de zi cu zi a tuturor românilor.
Poate vă întrebați de ce consdier asta?! Sunt milioane de motive, însă cred că 3 (+2) sunt esențiale:
- mierea este un soi de hrană vie, singurul aliment ce nu se alterează în timp. Bogată în vitamine, minerale etc., este un real ajutor în diferite tipuri de boli. Combate anemia, efectele negative ale stresului, oboseala și multe afecțiuni provocate de secolul vitezei în care trăim;
- după cum spuneam, este o bună terapie atât pentru trup, cât și pentru suflet și folosită zilnic contribuie esențial la starea noastră de bine;
- este o alternativă sănătoasă la zahărul din comerț, iar consumată în cantitatea recomandată (2-3 lingurițe/zi), întărește imunitatea, ajută la menținerea unei greutăți optime etc. și poate fi introdusă fără grijă în alimentația celori mici (atâta timp cât medicul nu a recomandat altceva).
Desigur, există și un al-IX-lea motiv pentru care vă recomand să consumați miere! Sunt sigură că ați auzit de expresia (iar unii dintre voi ați și fost) lună de miere. Aceasta provine dintr-o credință nordică, un soi de tradiție ce spunea că tinerii însurăței trebuie ca timp de o lună de zile să mănânce câte o linguriță de miere. După împlinirea cu succes a acestui ritual, cei doi puteau avea copii sănătoși, voinici, iar tânăra soție putea rămâne însărcinată mult mai ușor. Așadar, efectele benefice ale consumului de miere erau cunoscute din cele mai vechi timpuri, iar acest elixir magic, dătător de viață era încredințat noilor cupluri.
Și al-V-lea motiv pentru care vă recomand să consumați miere e oboseala! Nu e ceea ce credeți voi, mierea nu vă obosește, ci vă ia ca prin farmec orice urmă de oboseală, migrene ușoare sau astenie. Fie că beți ceaiul și cafeaua cu miere, ori că vă preparați o limonadă cu miere din belșug și lămâi acrișoare, acestea vă înlătură apatia în câteva clipe.
Așadar, data viitoare când sunteți la muncă ori acasă și simțiți că nu mai puteți, că vi se închid ochii și că vă scade nivelul de concentrare, preparați-vă o limonadă, adăugați miere și scorțișoară! Eficiență garantată, fără efecte secundare asupra sănătății.
Cât despre celelalte 333300303030303 motive pentru a consuma miere, ei bine, mierea este de fapt un portal magic, ce te teleportează în copilărie, când totul era posibil și puteai zburda liniștit, fără ca grijile de zi cu zi să îți apese umerii. O singură linguriță cu miere, savurată cu ochii închiși și inima deschisă, te va purta pe aripi de vânt în inima Transilvaniei, peste pădurile răcoroase și lizierele de salcâmi parfumați, pentru a te așeza la umbra florilor sălbatice al căror parfum e medicament pentru inimă.
Mierea vindecă dorul, iubirile deșarte și inimile frânte prin dulcele-i gust și parfum. Purtând în sine, așa cum chihlimbarul păstrează amintiri vechi, splendoarea zilelor de primăvară, Roua Florilor deschide o poartă magică și brusc zgomotele orașului sunt înlocuite cu ciripit de păsări și susur de izvor... sau oriunde alegi să evadezi.
În cazul meu portalul duce spre lizierele cu salcâmi înfloriți, spre câmpurile cu floarea-soarelui, poienițel cu fragi și iarbă acoperită de rouă. Duce spre casa bunicilor, cu perdeluțe apretate și prispa acoperită de mușcate roșii, spre tortul cu mere de vară și fagurii ispititori pe care bunicu îi aducea cu sine, spre fericirea noastră, a nepoților! Faguri ce ne așteptau cuminței pe o farfurioară de un albastru pastel, aproape plesnind de miere și ce dispăreau cât ai zice pește... singurele urme ale existenței lor fiind fețele și degețelele noastre acoperite de un strat lipicios de miere...
Mierea nu e doar aliment, e poveste, e trudă, bucurie și mai presus de toate, este dulceața iubirii!
Pe voi unde vă teleportează o linguriță cu miere aurie?
Cred ca noi am mancat prea multe lingurite cu miere ... ptr ca am facut 3 copii! Oops! 😉😰😉😰😉😰
RăspundețiȘtergereImportant e ca ati fost bine-cuvantati cu prichindei. Multa sanatate si la cat mai multa miere, pentru o viata dulceeeeeeeee
ȘtergerePe mine m-ai convins! Incep sa consum miere, poate mai am parte de o a doua luna de miere :)
RăspundețiȘtergereNoi consumam zilnic miere si chiar avem cativa stupi.
RăspundețiȘtergere