Postarea de astăzi începe de la un etui, câteva cuvinte și o aventură pe cinste. Dacă și voi, ca și mine, credeți că anumite lucruri sau persoane sunt făcute să se regăsească chiar și peste veacuri, atunci citiți în continuare.
Dacă nu credeți, puteți citi și cine știe, poate vă răzgândiți...
Iar atunci când întâlnești persoane cu gânduri bune, pozitive, atunci e clar că întâlnirea aia e dintre cele mai bune.
Cineva mi-a spus că "atunci când îmi place ceva trebuie să fie al meu. Așa gândesc pentru mine, așa îi ajut și pe cei din jur."
Iar acel cineva avea în posesie obiectul dorințelor mele, un superb etui pentru ruj din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Frumusețea de mai sus se afla la Tomis Antiques din Constanța, iar eu am dat peste el din pură întâmplare, însă m-a cucerit pe loc! Florile superbe lucrate în filigram, pietricica albastră, ca un safir, ce te duce cu gândul la măreția mării și modelul atât de feminin pur și simplu m-au dat pe spate!
Doar că etuiul era puțin cam prea piperat pentru buzunarul meu și mai era și cam departe... Dar pentru că era musai să fie al meu- puterea destinului- Tomis Antiques mi-a făcut o super surpriză, întâmpinându-mă cu o ofertă de nerefuzat, iar jumătatea mea nu a stat pe gânduri nici măcar o secundă și a plecat călare pe două roți spre Constanța.
În drumul său s-a luptat cu forțele naturii, cu un vânt ca un zmeu, cu drumurile neasfaltate a României, dar și cu frumusețea uimitoare a tărâmurilor dobrogene.
Poate cea mai periculoasă parte a expediției a fost tranzitarea coloniilor de popândăi, furăcioși și curioși, gata oricând să îți intre pe sub piele...
Cu o stăpânire de sine remarcabilă a reușit să treacă de viclenii popândăi și să își continue drumul spre Marea Neagră și spre etuiul mult dorit.
Obiectul în cauza a fost reperat, îndrăgit și achiziționat, iar eu am fost surprinsă cu unul dintre cele mai frumoase cadouri primite (no reason) de mine.
Și toate astea pentru că am o jumătate temerară, pentru că ceva de-a dreptul misterios ne leagă de Dobrogea, pentru că iubesc lucrurile vintage și pentru că... Tomis Antiques.
Și cine știe, poate ca acum mulți ani, în vremuri mult mai tulburi, etuiul acela și eu ne-am mai întâlnit...
Acum însă altceva mă roade... povestea lui!
Dacă nu credeți, puteți citi și cine știe, poate vă răzgândiți...
Iar atunci când întâlnești persoane cu gânduri bune, pozitive, atunci e clar că întâlnirea aia e dintre cele mai bune.
Cineva mi-a spus că "atunci când îmi place ceva trebuie să fie al meu. Așa gândesc pentru mine, așa îi ajut și pe cei din jur."
Iar acel cineva avea în posesie obiectul dorințelor mele, un superb etui pentru ruj din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Frumusețea de mai sus se afla la Tomis Antiques din Constanța, iar eu am dat peste el din pură întâmplare, însă m-a cucerit pe loc! Florile superbe lucrate în filigram, pietricica albastră, ca un safir, ce te duce cu gândul la măreția mării și modelul atât de feminin pur și simplu m-au dat pe spate!
Doar că etuiul era puțin cam prea piperat pentru buzunarul meu și mai era și cam departe... Dar pentru că era musai să fie al meu- puterea destinului- Tomis Antiques mi-a făcut o super surpriză, întâmpinându-mă cu o ofertă de nerefuzat, iar jumătatea mea nu a stat pe gânduri nici măcar o secundă și a plecat călare pe două roți spre Constanța.
În drumul său s-a luptat cu forțele naturii, cu un vânt ca un zmeu, cu drumurile neasfaltate a României, dar și cu frumusețea uimitoare a tărâmurilor dobrogene.
Poate cea mai periculoasă parte a expediției a fost tranzitarea coloniilor de popândăi, furăcioși și curioși, gata oricând să îți intre pe sub piele...
Cu o stăpânire de sine remarcabilă a reușit să treacă de viclenii popândăi și să își continue drumul spre Marea Neagră și spre etuiul mult dorit.
Obiectul în cauza a fost reperat, îndrăgit și achiziționat, iar eu am fost surprinsă cu unul dintre cele mai frumoase cadouri primite (no reason) de mine.
Și toate astea pentru că am o jumătate temerară, pentru că ceva de-a dreptul misterios ne leagă de Dobrogea, pentru că iubesc lucrurile vintage și pentru că... Tomis Antiques.
Și cine știe, poate ca acum mulți ani, în vremuri mult mai tulburi, etuiul acela și eu ne-am mai întâlnit...
Acum însă altceva mă roade... povestea lui!
O minunatie!
RăspundețiȘtergereChiar e o minunatie!
ȘtergereEste foarte deosebit acel etui! Poate ca daca aflii de cine a fost facut vei afla mai multe despre el. Sotul tau a dat dovada ca te iubeste foarte mult! :) Sa-l folosesti cu placere!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult! Chiar mi-ar placea sa ii aflu povestea. O sa fac cateva sapaturi :)
ȘtergereEste superb etuiul, Eu una nu l-as tine in geanta de frica sa nu se uzeze.
RăspundețiȘtergereEste deosebit, asa e :)
Ștergere:) Superb!
RăspundețiȘtergereMerci! :)
ȘtergereFoarte frumoase pozele.
RăspundețiȘtergereMultumesc!
ȘtergereHei! Ce frumos e atunci cand primesti ceva ce mult iti place! Si e mai frumos, zic eu faptul ca cineva a retinut ca tie iti place acel ceva si s-a gandit sa iti faca o surpriza minunata!
RăspundețiȘtergereAsa este! E un sentiment uimitor.
Ștergere