Dragele mele buburuze, postarea din seara asta este scrisa de jumatatea mea... Consider ca asa, nu doar ca o sa ma cunoasteti mai bine, dar o sa priviti situatia si prin alti ochi. Tot ce va pot spune este: ENJOY!
In noiembrie
2015, la cateva luni de cand ma angajasem ca mecanic ajutor de locomotiva la
CFR Marfa, am decis ca dupa 5 ani de relatie a venit momentul pentru treburi
mai serioase, cum ar fi o logodna. Pus pe treaba, m-am pus pe cautat inel, considerentul
fiind ca trebuie sa imi placa si mie, iar eu de fel sunt mai pretentios.
Cateva
date aveam aflate, cum ar fi ca ii place doar aurul alb (nu galben) si ca ii mai
plac safirele, rubinele, smaraldele, diamantele (dar astea nu imi plac mie).
Pana atunci, in urma cu ceva vreme, cu ocazia unui eveniment ce a avut loc la
un magazine de bijuterii, aflasem marimea optima a inelului pt deget. Ca sa o
tin minte, am asociat cota (46) cu numarul unui pilot MotoGP (Rossi V.)
Intre comenzile de la Marfa, am reusit sa gasesc un model
care sa corespunda gusturilor mele si am si reusit sa merg sa dau comanda.
Toata treaba era sa fie gata pana pe 27 noiembrie (vineri) caci in weekend
magazinul respectiv nu era deschis si venea si 1 decembrie, ziua Amaliei si dealtfel
si ziua decisiva.
Inelul a fost gata pe 27 noiembrie si tot pe 27 noiembrie la
ora 13 aveam prezentare la tura, la Ploiesti, pentru un tren spre Videle –
Rosiori. Ca sa ajung la 13 la Ploiesti, trebuia sa prind trenul de 12 care ma
lasa la Sud. Daca nu ma duceam tot in ziua aia pentru a ridica inelul, se dadeau peste
cap toate socotelile mele asa ca m-am dus de am luat inelul si apoi, direct la gara.
Ajuns la Ploiesti, aflu ca trenul nu e format inca si mai
dureaza pana plecam, asa ca m-au bagat la dormitor vreo 9 ore.
Masa pentru drum servita partial la dormitor...
Pe la 23 ma cheama la tura ca sa o luam din loc spre Ploiesti Triaj unde era garniture. Incepuse o ploaie si un vant, iar eu pe la ora 3 si ceva dimineata, eram pe ED 050 si cat asteptam sa plecam spre Rosiori, am avut timp sa trag o poza pentru posteritate.
Am mers toata noaptea cu o oprire la Chiajna indelungata din
pricina cirulatiei pe un singur fir. Intr-un final am luat-o din loc din Chiajna. In Gradinari
era aglomeratie mare.
Intr-un final, pe la 11 ajungem in Videle unde avea sa ne
vina schimbul caci mai departe nu ne mai incadram cu serviciul continuu maxim
admis.
Cat s-a dus mecanicul pana la gara pentru formalitati,
asteptand schimbul...
A venit intre timp si schimbul si am venit regie acasa. Era
data de 28 deja...
Ajuns acasa din
cursa, am planificat cu ajutorul unor prieteni sa ma ajute sa ajungem pana la
Constanta, dar cu trecere pe la Manastirea Dervent, locul unde mi-am dorit sa
aibe loc cererea oficiala. Amaliei ii zisesem mai demult sa isi ia gandul ca o
voi cere in public sau de fata cu alte persoane, prin urmare cand am anuntat-o
ca o sa mergem de ziua ei pana la Constanta, nu banuia nimic despre ce aveam eu
planificat...
Cateva cadre si
cu Manastirea...
Ne-am purces apoi
spre Adamclisi – Constanta pe unde am petrecut toata ziua.
Pe faleza de la
Cazino, am dat peste cineva perfect pentru a marca inca o data acea zi si
anume...un caricaturist.
Si pentru ca o astfel de zi nu se putea incheia altfel, a fost musai sa facem si un selfie!
Daca sunteti curiosi/e sa aflati povestea si din perspectiva mea, lasati un coment mai jos.
Foarte frumos ,da vrem si varianta ta.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu. O sa fac si varianta mea, sunt curioasa care o sa va placa mai mult :)
ȘtergereVrem si versiunea ta! <3
RăspundețiȘtergereSunt curioasa care o sa placa mai mult :)
ȘtergereFrumoasa poveste,frumoase amintiri,trebuie pastrate peste ani si ani .
RăspundețiȘtergereAsa este! Momentele ca acesta sunt unice si nu pot fi cumparate cu nimic...
ȘtergereFoarte tare, am si eu un ceferist si il iubesc de mor. Cred ca au ceva in sange ceferistii astia. BRAVO!
RăspundețiȘtergereChiar ca au ceva... un nu stiu ce al lor care ii face speciali! Multumim pentru comentariu :*
Ștergerefoarte frumos,,, dar vreau si vrrsiunea ta :)
RăspundețiȘtergereCred ca vor fi cele mai interesante 2 postari de pe aici :)
ȘtergereLa multii aniii !hei eu cand eram mica pe 1 decembrie eram mereu bosumflata de ziua mea pentru ca nu intelegeam de ce cand e ziua lui mami si tati si Cata (fratele meu )era doar ziua lor !Iar ziua mea trebuia sa fie si a tuturor Romanilor!Aveam impresia ca cineva m-a pacalit :)) .Aveam in jur de 3 4 ani.
RăspundețiȘtergerePe mine ma pacaleu ca toate pregatirile si steguletele sunt puse pentru mine si ca toata lumea canta si petrece de ziua mea. Asta a tinut tot asa pana pe la 3-4 ani. Dupa am fost tare dezamagita sa stiu ca trebuie sa impart ziua cu toata Romania. Intre timp m-am impcatat cu ideea, asa ca LA MULTI ANI TUTUROR!
Ștergeremai bine astept varianat ta cred ca este mult mai interesanta
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru incredere. Zilele astea vine si varianta mea. Ma apucasem sa o scriu pentru azi, dar am ajuns la concluzia ca e prea lunga si trebuie sa lucrez la ea putin mai mult fata de cat ma asteptam :)
ȘtergereCe romantic! Vreau sa povestesti si tu. Sa ne spui varianta ta.
RăspundețiȘtergereChiar ca a fost romantic! Pana la finalul saptamanii vine si varianta mea :)
Ștergere