Ieri, pe lângă faptul că am participat șa petrecerea de un an a Kiehl's România, eveniment despre care am vorbit aici, am dat o "raită" și la Conferința Future of Media.
Recunosc că am aflat informații utile, de actualitate, dar lucrurile pe care le-am văzut și auzit mi-au dat de gândit. Nu am fost încă de la început (dimineață am fost la petrecerea Kiehl's) și nici nu am putut sta până la final pentru că nu am rezonat cu discuțiile de acolo.
De asemenea, față de alte evenimente asemănătoare la care am participat, mi-au părut ceva mai dezorganizați. Când am ajuns nu am găsit loc (s-a rezolvat însă), la pauza de masă a mers greu cu farfuriile (nu au ajuns pentru toți), dar sunt detalii lipsite de importanță.
Concluzia mea în urma evenimentului: omenirea se îndreaptă într-o direcție greșită (desigur, greșită din punctul meu de vedere...)
Dar să vă spun și de ce...
1. trăim într-o eră consumatoristă, în care se promovează o mulțime de produse și servicii de care nu avem nevoie, iar firmele apelează la un soi de șantaj emoțional pentru a ne determina să cumpărăm lucruri și servicii de care NU avem nevoie
2. rata șomajului este în creștere, sunt din ce în ce mai mulți oameni ai străzi, dar cei care lucrează, petrec uneori și 14 ore la locul de muncă...
3, NU avem nevoie de specialiști care să ne îngrijească, educe copiii.... Cei mici au nevoie ca părinții să le fie alături, să le citească o poveste sau să le dea o îmbrățișare caldă. Nu au nevoie de cea mai bună tabletă și cursuri de pian pentru a fi fericiți. Fericirea e în sânul familiei, nu la grămadă cu alții și îndrumați de un specialist.
4. socializarea în online, NU este socializare. Este o iluzie, iar pe termen lung are mai multe minusuri decât plusuri.
5. nu avem nevoie de mai multă media și produse, ci avem nevoie de mai mult timp. Timp în care să ne cunoaștem pe noi înșine și pe cei de lângă noi, timp în care să aflăm ce ne place și ce nu, să gândim noi înșine nu să îi lăsăm pe alții să gândească pentru noi
Lista mea ar putea continua la nesfărșit și sunt sigură că dacă făceam postarea asta ieri, ar fi fost mult mai incisivă, pentru că eram sub imperiul emoțiilor. Am decis să scris azi pentru că am vrut să mă mai calmez puțin.
Dintre prezentările pe care le-am urmărit, 3 aspecte mi-au captat atenția:
1. faptul că majoritatea copiilor din România (exista și un procent, dar l-am uitat) dețin un telefon mobil sau o tabletă. Am lucrat în zone defavorizate din țară, am cunoștințe la sat și pot spune că am văzut o mulțime de prichindei care abia dacă au cu ce se încălța, da să mai vorbim de un telefon...
2. cei mici au fost întrebați ce au primit anul trecut de Crăciun și mai mult de jumătate au spun că nu mai țin minte. Și citez o tabletă, o tastatură, ceva pe acolo, nici nu mai țin minte, nu știu ce aș putea primi să mă mai surprindă (poate o îmbrățișare de la părinți...)
3. acum produsele se vând apelând la emoție. Cu cât stârnesc mai multă emoție, cu cât cumpărătorul se identifică mai mult cu personajul din reclamă, cu atât cresc șansele de a cumpăra produsul X. Mie mi se pare tot o formă de mesaj subliminal și l-aș cam interzice
Vă spun sincer că nu am putut sta până la final pentru că nu m-am identificat cu "viitorul" ce se dezbătea acolo.
Informațiile însă au fost utile, zic eu și cât se poate de reale și m-au făcut să înțeleg 2 lucruri:
1. de ce nu o să am niciodată o afacere a mea
2, m-am născut în secolul greșit (cred că din cauza asta îmi plac așa mult obiectele vintage)
Voi ce credeți?! Media se va dezvolta să vină sau nu în ajutorul omenirii?!
Sursă foto
Recunosc că am aflat informații utile, de actualitate, dar lucrurile pe care le-am văzut și auzit mi-au dat de gândit. Nu am fost încă de la început (dimineață am fost la petrecerea Kiehl's) și nici nu am putut sta până la final pentru că nu am rezonat cu discuțiile de acolo.
De asemenea, față de alte evenimente asemănătoare la care am participat, mi-au părut ceva mai dezorganizați. Când am ajuns nu am găsit loc (s-a rezolvat însă), la pauza de masă a mers greu cu farfuriile (nu au ajuns pentru toți), dar sunt detalii lipsite de importanță.
Concluzia mea în urma evenimentului: omenirea se îndreaptă într-o direcție greșită (desigur, greșită din punctul meu de vedere...)
Dar să vă spun și de ce...
1. trăim într-o eră consumatoristă, în care se promovează o mulțime de produse și servicii de care nu avem nevoie, iar firmele apelează la un soi de șantaj emoțional pentru a ne determina să cumpărăm lucruri și servicii de care NU avem nevoie
2. rata șomajului este în creștere, sunt din ce în ce mai mulți oameni ai străzi, dar cei care lucrează, petrec uneori și 14 ore la locul de muncă...
3, NU avem nevoie de specialiști care să ne îngrijească, educe copiii.... Cei mici au nevoie ca părinții să le fie alături, să le citească o poveste sau să le dea o îmbrățișare caldă. Nu au nevoie de cea mai bună tabletă și cursuri de pian pentru a fi fericiți. Fericirea e în sânul familiei, nu la grămadă cu alții și îndrumați de un specialist.
4. socializarea în online, NU este socializare. Este o iluzie, iar pe termen lung are mai multe minusuri decât plusuri.
5. nu avem nevoie de mai multă media și produse, ci avem nevoie de mai mult timp. Timp în care să ne cunoaștem pe noi înșine și pe cei de lângă noi, timp în care să aflăm ce ne place și ce nu, să gândim noi înșine nu să îi lăsăm pe alții să gândească pentru noi
Lista mea ar putea continua la nesfărșit și sunt sigură că dacă făceam postarea asta ieri, ar fi fost mult mai incisivă, pentru că eram sub imperiul emoțiilor. Am decis să scris azi pentru că am vrut să mă mai calmez puțin.
Dintre prezentările pe care le-am urmărit, 3 aspecte mi-au captat atenția:
1. faptul că majoritatea copiilor din România (exista și un procent, dar l-am uitat) dețin un telefon mobil sau o tabletă. Am lucrat în zone defavorizate din țară, am cunoștințe la sat și pot spune că am văzut o mulțime de prichindei care abia dacă au cu ce se încălța, da să mai vorbim de un telefon...
2. cei mici au fost întrebați ce au primit anul trecut de Crăciun și mai mult de jumătate au spun că nu mai țin minte. Și citez o tabletă, o tastatură, ceva pe acolo, nici nu mai țin minte, nu știu ce aș putea primi să mă mai surprindă (poate o îmbrățișare de la părinți...)
3. acum produsele se vând apelând la emoție. Cu cât stârnesc mai multă emoție, cu cât cumpărătorul se identifică mai mult cu personajul din reclamă, cu atât cresc șansele de a cumpăra produsul X. Mie mi se pare tot o formă de mesaj subliminal și l-aș cam interzice
Vă spun sincer că nu am putut sta până la final pentru că nu m-am identificat cu "viitorul" ce se dezbătea acolo.
Informațiile însă au fost utile, zic eu și cât se poate de reale și m-au făcut să înțeleg 2 lucruri:
1. de ce nu o să am niciodată o afacere a mea
2, m-am născut în secolul greșit (cred că din cauza asta îmi plac așa mult obiectele vintage)
Voi ce credeți?! Media se va dezvolta să vină sau nu în ajutorul omenirii?!
Sursă foto
Nu stiu ce sa zic Amalia, nu mai stii ce este bine si ce este rau.
RăspundețiȘtergereAsa este, aveti mare mare dreptate si tocmai acest lucru ma ingrijoreaza. Faptul ca nu mai exista o granita bine delimitata intre bine si rau. Lucrul acesta ne face sa oscilam prea mult intre poli si nu consider ca aduce nimic bun.
ȘtergereIn primul rand, pentru mine ar fi avut un minus mare pentru dezorganizarea produsa. Traim din publicitate si publicitatea este mama comertului. Suntem platiti prea putin pentru munca depusa si suntem prea obositi pentru a munci. Mi-as dori sa rezolvam cu locurile de munca, copii sa nu mai fie abandonati si oamenii dupa o viata de munca sa aiba un adapost sigur asupra lor. Cei mai buni specialisti si cei mai in masura suntem noi pentru copii nostrii. Nu ne putem c... de foame,dar avem mobil,laptop, tableta. Aceste lucruri sunt importante pentru ei. Mi se pare un subiect delicat pentru parinti, dar si pentru copii. Sa ajuni in situatia in care nu stii ce cadou sa-i oferi copilului sa-l poti surprinde. Nu stiu daca va ajuta neparat oamenii, cred ca ne prostesc mai mult.
RăspundețiȘtergereMi-a facut placere sa citesc comentariul tau. Ai expus in ele multe puncte de vedere, iar in privinta unora dintre ele iti dau dreptate 100%. Problema locurilor de munca este una cu adevarat mare. Exista din ce in ce mai multi oameni fara un adapost, un loc de munca, nu au ce manca, iar o alta categorie munceste cat pentru doi. Ar trebui cumva reglementat acest aspect. Cum ai spus si tu, media si societatea in care traim este un subiect delicat. Mi-ar placea sa se poata ajunge cumva la un echilibru.
ȘtergerePentru mine timpul este o problema. Baiatul meu are enorm de multe teme de facut si va spun cu mana pe inima ca desi am fost o eleva de nota 10 acum intampin dificultati in al ajuta acolo unde se impotmoleste. Cat este el la scoala fac putina curatenie, mancare si caut sa ma documentez pentru al putea ajuta. Internetul uneori este bun pentru asa ceva dar de multe ori te si incurca.
RăspundețiȘtergereElena, draga mea, sa stii ca ai pus punctul pe I! Timpul, este o mare problema. In ceea ce priveste temele, te inteleg. Am lucrat o perioada in invatamant si exista 2 tabere si acolo. Cei care sustin "incarcarea" elevilor cu teme pentru acasa si cei care prefera sa lase copilul mai lejer. Prefer a doua varianta, pentru ca am vazut din experienta ca daca procedez asa, elevii sunt mai interesati fata de materie. Imi placea sa faca insa cu ei proiecte practice. Internetule este bun, cu limitarile lui si atat timp cat reusesti sa faci delimitari intre ce este bun si ce nu este bun. Sustin insa ca nu avem nevoie de specialisti care sa ne creasca prichindeii! Dar asta intr-o alta postare...
ȘtergereChiar vorbeam cu sotul meu de cresterea baietelului nostru. Am vrea sa il crestem asa cum am crescut noi,sa alerge pe afara, sa aibe un catelus, nu sa ii dau de la 2 anisori tabletica sa se joace, vreau sa fiu eu cea cu care sa va juca. Vreau sa am puiul inconjurat de iubire, nu de tehnologie. :)
RăspundețiȘtergereDraga mea, m-ai uns la inima cu acest comentariu. Inca mai am speranta ca se poate si BINE. Asa este, cei mici au nevoie de iubire, de natura, de bratele calde si dragastoase ale parintilor, nu de un ecran ree si lipsit de emotie. Daca ii invatam pe cei mici cu iubire, asta vor da inapoi, daca ii invatam statici... ce asteptari sa mai avem! Mi-as dori ca din ce in ce mai multi oameni sa gandeasca asa ca tine. Avem nevoie de echilibru, nu de extreme.
ȘtergereMare adevar,ma gandesc cum a fost copilaria mea,jocuri in aer liber fel de fel,prietenii erau prieteni,e buna si tehnologia,este avansata,lumea s-a emancipat dar viata de copil de altadata a disparut printre aceste aparate la care noi nici nu puteam visa,trebuie si noi parintii sa stim cum sa ne crestem copiii si sa nu le intram in voie chiar cu tot ce vor,dar fiecare se avanta si nu se poate tine pasul de multe ori
RăspundețiȘtergereMi-a placut ideea expusa- ca parinte este esential sa nu facem pe placul celor mici in orice. Pentru ca fie ca ne place sau nu, asta inseamna sa fii parinte! Sa stii si sa poti spune NU (chiar daca te doare sufletul) pentru binele celui mic. Scopul unui parinte nu este sa intre in gratiile copilului, asta ar insemna sa ii fie prieten. Scopul lui este sa faca din cel mic un adult de succes. Si asta se construieste cu dragoste, rabdare, fermitate si uneori si NU-uri.
Ștergeremedia??? media a devenit acum partid politic sau funduri, sani si botox.. nimic nu mai e educativ in media. se promoveaza doar tampenii si cam atat. Eu nu am vazut sa se vorbeasca in media despre un campion mondial sau despre copii care castiga olimpiade nationale, cum se vorbeste despre Dragusanca sau gaina lui Iulia Albu ( astea mi-au venit in minte acum). la noi nu se mai promoveaza cultura, istoria sau anumite anchete care sa aiba un impact pozitiv asupra comunitatii.Media a ajuns sa fie un sir de ipocrizii care nu se mai termina
RăspundețiȘtergereMedia ne manipuleaza cum nu se poate mai bine. Ne prezinta doar extreme- morti, violuri, crime vs. bogatie, opulenta si fite. Stirile sunt distorsionate, sunt mediatizati copilasi de succes cu afaceri minune, obtinute prin forte proprii, omitandu-se a se spune ce familie este in spatele copilului respectiv. Oamenii din clasa de mijloc sunt uitati, ignorati, cumva impinsi spre disperare. Ori ajungi bogat ori ramai in saracie. Problemele marunte de zi de zi, micile fapte bune si performante sunt lasate in mocirla. Ce speranta sa mai ai, pentru ce sa mai lupti- asta te intrebi cand vezi stirile si ce mai e pe la tv. Incet incet, ca o broscuta ce fierbe la foc mic suntem invatati ca nu avem nicio putere. Cand de fapt, suntem o adevarata putere.
ȘtergereDin pacate ai mare dreptate .
RăspundețiȘtergereMi-ar placea cumva sa regasim calea de mijloc si sa putem trai mai echilibrat.
Ștergere