O să fiu scurtă în această seară. Încă o dată sunt dezamăgită de o parte din oamenii din această țară, de legile existente, de direcția în care ne îndreptăm.
Libertatea este încă la fel de prost înțeleasă și după atâția ani, solidaritatea este undeva departe de a fi pusă în practică.
Pe scurt, ieri niște vecini puși pe chef și distracție au decis să își prelungească cheful mult după 2 noaptea. Muzică dată tare, urlete, țipete și zbierete la 2 și jumătate noaptea, fără pic de respect față de comunitate.
Și pentru că nu dădeau semne că ar termina prea curând, ba chiar cheful se intensifica, am decis să chemăm poliția de sector.
Pentru aceștia din urmă, pentru promptitudinea cu care au răspuns apelului și pentru întregul demers de liniștire a petrecăreților, jos pălăria. Pot să mai sper că în poliție intră și oameni cărora chiar le pasă. Iar asta este singura parte pozitivă a nopții.
În rest, DE-ZA-MĂ-GIRE! Nu numai că nimeni din blocul în care era petrecerea nu le-a permis polițiștilor să intre în clădire, dar nici cei care au ieșit la geam și au văzut că jos sunt oameni ai legii nu s-au sinchisit să își miște posterioarele leneșe pentru a le deschide ușa. Se uitau cu ochii mari de vite lobotomizate și șușoteau unii cu alții din înălțimile de unde au mai uitat să coboare.
Concluzia!? Poliția, deși a stat mai bine de jumătate de ura la ușa blocului, nu a putut intra în clădire...
Cât despre petrecăreți, ce au văzut că sunt vizați de poliție- pentru că au fost în mod repetat sunați la interfon- la care desigur nu au răspuns, s-au comportat mai ceva ca niște oameni nuli. Au stins luminile mișelește și s-au ascuns după perdele, scotând din când în când capetele pe ferestre ca niște curci bete.
Desigur, după incident muzica a încetat și am putut să ne odihnim așa cum era și cazul. Însă întreaga experiență mi-a lăsat un gust amar și mi-a dovedit încă o dată faptul că România e a nimănui.
Avem o țară frumoasă, avem și câțiva oameni deosebiți ce locuiesc aici, însă lipsa educației civice, a responsabilității, a asumării unei libertăți pozitive face ca România să intre pe calea pierzaniei.
Cum ar spune o persoană dragă mie, trăim într-o țară fără câini...
Libertatea este încă la fel de prost înțeleasă și după atâția ani, solidaritatea este undeva departe de a fi pusă în practică.
Pe scurt, ieri niște vecini puși pe chef și distracție au decis să își prelungească cheful mult după 2 noaptea. Muzică dată tare, urlete, țipete și zbierete la 2 și jumătate noaptea, fără pic de respect față de comunitate.
Și pentru că nu dădeau semne că ar termina prea curând, ba chiar cheful se intensifica, am decis să chemăm poliția de sector.
Pentru aceștia din urmă, pentru promptitudinea cu care au răspuns apelului și pentru întregul demers de liniștire a petrecăreților, jos pălăria. Pot să mai sper că în poliție intră și oameni cărora chiar le pasă. Iar asta este singura parte pozitivă a nopții.
În rest, DE-ZA-MĂ-GIRE! Nu numai că nimeni din blocul în care era petrecerea nu le-a permis polițiștilor să intre în clădire, dar nici cei care au ieșit la geam și au văzut că jos sunt oameni ai legii nu s-au sinchisit să își miște posterioarele leneșe pentru a le deschide ușa. Se uitau cu ochii mari de vite lobotomizate și șușoteau unii cu alții din înălțimile de unde au mai uitat să coboare.
Concluzia!? Poliția, deși a stat mai bine de jumătate de ura la ușa blocului, nu a putut intra în clădire...
Cât despre petrecăreți, ce au văzut că sunt vizați de poliție- pentru că au fost în mod repetat sunați la interfon- la care desigur nu au răspuns, s-au comportat mai ceva ca niște oameni nuli. Au stins luminile mișelește și s-au ascuns după perdele, scotând din când în când capetele pe ferestre ca niște curci bete.
Desigur, după incident muzica a încetat și am putut să ne odihnim așa cum era și cazul. Însă întreaga experiență mi-a lăsat un gust amar și mi-a dovedit încă o dată faptul că România e a nimănui.
Avem o țară frumoasă, avem și câțiva oameni deosebiți ce locuiesc aici, însă lipsa educației civice, a responsabilității, a asumării unei libertăți pozitive face ca România să intre pe calea pierzaniei.
Cum ar spune o persoană dragă mie, trăim într-o țară fără câini...
Da, se mai intampla!
RăspundețiȘtergereEste dezamagitor...
Ștergere:(
RăspundețiȘtergere