Prin decembrie, hoinărind cu al meu scump iubit prin piețele cu specific de sărbătoare... mi-a picat cu tronc o broșă... patinatoare! Mai exact, o broșă pe care EL mi-a arătat-o(!)... m-am învârtit pe lângă ea, m-am fâstăcit, am admirat-o, am iubit-o, m-am gândit și răzgândit de o mie de ori dacă sa o iau sau nu și până la urmă tot fără ea am plecat.
Apoi, mergând pe trotoarele bucureștene, cu iz de motorină și sărbătoare, mână în mână cu domnul meu, m-a izbit inspirația: AVEAM NEVOIE DE BROȘA AIA! Așa că, ajunsă la gară, cu inima strânsă și speranță în prvire, mi-am însărcinat jumătatea să se ducă după vulpea patinatoare (căci așa o poreclisem) și să o achiziționeze!
Răbdător și calm din fire, mi-a promis solemn că va îndeplini această muncă herculiană! Așa că după ce și-a făcut datoria de cavaler și a așteptat calm pe peron să-mi facă cu mâna în timp ce trenul se îndepărta, după curgerea vagoanelor, și-a așezat bine armura, și s-a îndreptat spre târgul și așa arhi plin de oameni plecați în căutarea darului perfect. Dar când a ajuns la standul cu pricina, ce să vezi! Ia broșa de unde nu-i!
Fidel misiunii, dar și promisiunii făcute mie, a colindat jumătate de oraș, până la un alt târg unde se găsea un stand asemănător și spre norocul nostru, a găsti-o! Pe EA, broșa mea vulpiță patinatoare super dulce și drăgălașă!
Ultima dintre toate, singură și bine pitită printre o mulțime de alte broșe... ne aștepta pe noi, să o facem A NOASTRĂ!
Așa că, vulpița patinatoare nu mai e doar o broșă pe care o iubesc, este o broșă cu o poveste de dragoste, de angajament, aventură și drăgălășenie supremă!
Iată obiectul poveștii și a peregrinărilor cavalerului meu:
Cum să nu îi iubești?!
Apoi, mergând pe trotoarele bucureștene, cu iz de motorină și sărbătoare, mână în mână cu domnul meu, m-a izbit inspirația: AVEAM NEVOIE DE BROȘA AIA! Așa că, ajunsă la gară, cu inima strânsă și speranță în prvire, mi-am însărcinat jumătatea să se ducă după vulpea patinatoare (căci așa o poreclisem) și să o achiziționeze!
Răbdător și calm din fire, mi-a promis solemn că va îndeplini această muncă herculiană! Așa că după ce și-a făcut datoria de cavaler și a așteptat calm pe peron să-mi facă cu mâna în timp ce trenul se îndepărta, după curgerea vagoanelor, și-a așezat bine armura, și s-a îndreptat spre târgul și așa arhi plin de oameni plecați în căutarea darului perfect. Dar când a ajuns la standul cu pricina, ce să vezi! Ia broșa de unde nu-i!
Fidel misiunii, dar și promisiunii făcute mie, a colindat jumătate de oraș, până la un alt târg unde se găsea un stand asemănător și spre norocul nostru, a găsti-o! Pe EA, broșa mea vulpiță patinatoare super dulce și drăgălașă!
Ultima dintre toate, singură și bine pitită printre o mulțime de alte broșe... ne aștepta pe noi, să o facem A NOASTRĂ!
Așa că, vulpița patinatoare nu mai e doar o broșă pe care o iubesc, este o broșă cu o poveste de dragoste, de angajament, aventură și drăgălășenie supremă!
Iată obiectul poveștii și a peregrinărilor cavalerului meu:
Cum să nu îi iubești?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu