Cărțile- portal spre fericire

"Cărțile sunt și avionul și trenul, și drumul. Cărțile sunt destinația și călătoria. Cărțile înseamnă acasă." (A. Quindlen)

Povestea care îmi leagă destinul de cărți este una veche și înduioșătoare, o poveste ce mi-a intrat în ADN și face parte din mine, fie că vreau sau nu.

Pentru mine cărțile sunt ceva special, balsam pentru suflet și panaceu universal, un adevărat portal spre fericire- spre copilărie mai exact!

Copil fiind, vacanțele de vară le petreceam (ca mai toți ceilalți copii) la bunici, alergând desculță, cu pletele în vânt prin livezile de vișini și râzând cât era ziua de lungă. 

Doar că, spre deosebire de ceilalți bunici, a mea bunică avea un program mai aparte pentru mine... în fiecare zi, după-amiaza, îmi citea! Țin minte și acum teancul de cărți cu povești nemuritoare din care mă punea să aleg ce poveste urma să îmi citească... erau cărți vechi, cu paginile îngălbenite de vreme și coperțile arse de soare... 

În după-amiezile însorite, ne făceam culcuș în grădina din spatele casei, în iarba înaltă și citeam povești la umbra pomilor, iar în zilele mai friguroase, cu ploaie, ne adăposteam pe terasa casei, învelite într-o pătură din lână, iar cuvintele curgeau ușurel, rostite de vocea suavă a bunicii...

Erau momente unice, de o frumusețe aparte, clipe în care călătoream departe, spre tărâmuri de basm, cu prinți și prințese, cu vrăjitori și vrăjitoare.... Desigur, mirosul de tei și fructe coapte, de prăjituri și ierburi uscate, precum și tandrețea bunicii făceau toată magia.

Cred că în verile petrecute la bunici au trecut prin mâinile noastre sute de cărți, iar biblioteca din sufragerie era pentru mine o adevărată comoară... cărțile cu coperți aurite, ori frumos colorate erau preferatele mele și le tratam ca pe nestemate!

Cărți de beletristică, cărți de poezii, enciclopedii, mi-ar fi plăcut să le pot citi pe toate și ceva în plus. 

Bunica m-a făcut să mă îndrăgostesc de citit și să iubesc cărțile ca pe ceva sfânt. Iar când am intrat la școală și vacanțele s-au rărit, în amintirea vremurilor bune, am început să citesc. Prima dată cu emoție, greoi, ca mai apoi să devorez sute de pagini pe zi!

Țin minte și acum prima carte citită cap-coadă de mine: Heidi, fetița munților!

O carte ce îmi este dragă și acum, o carte în ale cărei pagini mă regăsesc... o mică și neprețuită comoară, ce deja este în familia noastră de 3 generații.

Cititul s-a transformat în parte din mine, iar dacă ar fi să răspund la întrebarea cum m-am apucat de citit, nu aș avea un răspuns concret.

Cititul mi-a fost insuflat, cărțile au reușit să mă cucerească prin poveștile pe care le spun, prin lecțiile de viață prinse între coperți și prin magia pe care o pot înfăptui cu orice cititor- îl teleportează spre fericire!

M-am apucat să citesc pentru că astfel îmi amintesc de copilărie și de vocea blândă a bunicii, am continuat să citesc pentru că așa mă relaxez, pășesc într-o altă lume și uit de grijile de zi cu zi și o să citesc până ochii mă vor lăsa, caci cărțile mă înalță.

Citesc pentru că așa am ocazia să trăiesc 1000 de vieți, să mă îndrăgostesc de sute de ori, să râd și să plâng, să vizitez lumi neștiute și să călătoresc pe alte planete... 

M-am apucat de citit din sete pentru cunoaștere, din dragoste pentru bunica și amintirea unei copilării lipsite de griji, în care totul era posibil!

Citesc pentru că mă fascinează lumile descrise de autori, citesc pentru că ador cărțile, indiferent că sunt cărți noi sau vechi.

Pentru mine, a citi nu e doar un verb- este un fel de a fi! Deseori citesc pentru a uita de griji, de suferințe, de iubiri pierdute și inimi frânte... citesc însă și pentru a îmi aminti de cum se zâmbește, de cum este să fii copil!

Mi-ar plăcea ca din ce în ce mai mulți oameni să se reîndrăgostească de cărți și să poată răspunde prompt la întrebarea cum m-am apucat de citit. Aș vrea ca oamenii să citească pentru ei și nu pentru că este la modă, să se descopere prin lectură, să își găsească un refugiu printre paginile subțiri, căci "cartea trebuie să fie toporul care sparge gheața dinlăuntru nostru." (F Kafka)

Voi cum v-ați apucat de citit!?

Acest articol răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Brașov.

Sursă foto