joi, 19 mai 2016

De ce-mi doresc ca învățământul românesc de stat să se ducă d...ui!

Nu este genul meu să scriu astfel de articole, dar astăzi s-a umplut paharul! Am lucrat în învâțământ și până astăzi aș fi vrut să lucrez în continuare în același domeniu. Până azi... Când pentru a mia oară mi-a fost dovedit caracterul inapt, incompetent, pilos și lamentabil al sistemului de învățâmânt.

Doar că azi s-a umplut și paharul.Drept pentru care îi doresc o viață cât mai scurtă și o privatizare cât mai rapidă și dacă nu, cu părere de rău, sper să se ducă dr...lui!

Lăsând la o parte cozile interminabile de la depunerea dosarelor, când mult mai simplu ar fi o înscriere prin intermediul email-ului, că de e secolul XXI (dar da, secretarele de acolo sunt din secolul V înainte de Hristos și up-date-urile s-au pierdut în timp), sutele de teancuri de hârtii și iubirea obsesiv-compulsivă față de sfântul dosar cu șine (fără el nu se poate, e un laitmotiv ca-n basm- așa se maturizează profesorul și își dovedește cunoștințele...) și indicațiile PROST date, aduc în prim-plan eficiența remarcabilă (sub nivelul mării) super secretarelor agramate. Care desigur, pentru că sunt secratare dom'le, poziție mai demnă ca de un CEO de multinațională, te tratează cu cea mai mare scârbă din lume, pe tine vierme infect, ce le mănânci din timp cu fițele astea de înscriere la concursul de titularizare... Deși faptul că sunt agramate și îmi zgârie timpanele ori de câte ori deschid gura mă deranjează cel mai tare.


Stai, te chinui, completezi pe genunchi, te îngropi în hârtii, legalizezi sute de pagini inutile (cum ar fi foaia matricolă, ce are impresionabilul număr de 6 pagini), aranjezi hârtii, te ia durere de cap, nu ai voie să folosești toaleta instituției, că de... ești specie inferioară și dom'le când ți-ai ales meseria știai la ce te înhami, asta e, acu îți duci crucea, dacă vrei asta, înduri... ajungi la secretara vieții!

Da, aia agramată, cu aere de CEO, rămasă pe post de pe vremea stimabilului Nea' Nicu, aia care are ca slogan preferat noi muncim nu gândim și care e ofuscată ca și-a pierdut pauza de masă din cauză ca e atâta lume venită să se înscrie și că oricum la patru se închide sediu că domnule, atunci se termină programul.


Și după cum spuneam, ajungi la secretarele alea super inteligente, deosebit de profi, care își merită postul 100% și te f...t bine cu sfânta birocrație. Vai, dar nu aveți certificatul de naștere în original, ci doar copia?! Doamne, Iisuse și Sfântă Marie, ce CATASTROFĂ.

Nu vă putem lua dosarul... Dacă nu sunteți dumneavoastră, avem nevoie să vedem certificatul de naștere în original, nu doar copia atașată la dosar (și asta în condițiile în care buletinul, actele de studii și restul polologhiilor inutile erau în original). Dar desigur, sunt sosia mea, aia diabolică, sociopată și scăpată de la nebuni, care falsifică certificate de naștere și vrea să intre în învățământ să nenorocească niște copii.

Și uite așa, după 5 ore de stat la cozi, am fost eu cea care și-a pus coada între picioare și a plecat acasă. Este primul an când pățesc așa ceva (în ceilalți ani nu mi se cerea nici buletinul în original măcar) și mi se face scârbă.

O să merg și mâine să termin înscrierea, dar sunt hotărâtă să renuț la a mai lucra în învățământ. Am plătit bani grei pe dosaru de înscriere și nu îmi vine să renunț așa ușor. Am zis să mai dau o șansă.

Cu toate astea, deja am început să aplic la alte job-uri. Unele unde sper eu, oamenii știu ce e ală respect, bun-simț și profesionalism.

În condițiile actuale însă, nu mă mai miră de ce rămân în învățământ (în marea majoritate a cazurilor, dar nu 100%) doar lichele. Nu mă mai miră nici de ce rata analfabetismului crește de la an la an sau de ce profesorii nu sunt respectați... La porcăriile și neregulile din sistem de la momentul actual, eu îi doresc privatizare rapidă sau viață cât mai scurtă sistemului.

Dacă nu o să se întâmple asta, atunci înțelegeți de ce îmi doresc să se ducă dr...lui.

Cât despre chichițele legale, să știți că în fișa de înscriere era precizat că buletinul și certificatul să fie în copie (fără a fi precizat conform cu originalul) dar nu aveai cu cine discuta, sau certa, pentru că indiferent ce făceai, ELE- ZEIȚELE inspectoratului, oricum nu îți luau dosarul.

Acum îmi caut un loc de muncă normal, sper să îl și găsesc... Până atunci, sper să nu mire pe nimeni dacă în câțiva ani elevii vor avea mai multe de învățat de la femeia de serviciu!


Sursă foto 1
Sursă foto 2

Later edit:

După cum o să puteți vedea în poza pe care o voi atașa mai jos, la punctul 3, se cer copii de pe certificatele de naștere și căsătorie (pentru solicitanții care și-au schimbat numele). A se vedea că este bine precizar, doar copii.


Recunosc, eu nu sunt as în ceea ce privește hârțogăraia și birocrația. Dar ajunsă acasă m-am consultat cu oamenii care se pricep. Drept urmare, nu eram obligată să prezint certificatul de naștere în original pentru a îmi putea fi validat dosarul.

7 comentarii:

  1. Experienta mea in ceea ce priveste inscrierea la titularizare e similara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Punctul culminant al povestii este examenul in sine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da... deci nu vreau sa ma gandesc la ce o sa urmeze... Chiar am luat in serios ideea de a ma reprofila. Imi pare rau, iubesc foarte mult piticeii si sa predau, insa sistemul ma omoara!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai, Amalia, imi pare rau sa aud ca ai avut o asa experienta. Nu voi intelege niciodata de ce in Romania e mereu nevoie de atatea hartii pentru orice! Eu acolo innebuneam :) Din fericire nu mai e nevoie sa tramit nimic acolo. Eu zic sa nu te lasi batuta daca este ceea ce vrei sa faci, dar totusi, cum va fi.. eu sper sa iti gasesti un loc de munca cat de curand in care sa te simti cat mai bine si implinita. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru gandurile bune. Ajuta mult. Am fost vineri inapoi cu dosarul si dupa alte ore de stat la coada l-am depus. Iubesc foarte mult prichindeii si as vrea sa continui aceasta meserie, acum vedem la urma urmei ce vrea si soarta de la mine. Inca o data multumesc pentru gandurile bune. Si da, mare dreptate. E jale cu birocratia in Romania si nu pot sa inteleg de ce...

      Ștergere